1. [DEX '09] SECERĂTOR, -OARE, secerători, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care seceră. 2. S. f. Mașină agricolă de recoltat care seceră cereale și alte plante agricole. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină agricolă de recoltat care seceră și leagă în snopi tulpinile de cereale. Secerătoare-treierătoare = combină. – Secera + suf. -ător.
2. [MDA2] secerător, ~oare [At: PSALT. 276 / V: (îrg) săc~, (înv) săceritor, (reg) săcir~, sâc~ / Pl: ~i, ~oare / E: secera + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care seceră (1). 3 sf Mașină agricolă de recoltat care seceră (1) cereale și alte plante agricole Si: (reg) seceriță. 4 sf (Îs) ~oare-legătoare Combină agricolă de recoltat care seceră (1) cereale, formează snopii și, în același timp, îi leagă. 5 sf (Îs) ~oare-treierătoare Combină agricolă de recoltat care seceră (1) cereale și le treieră.
3. [DEX '98] SECERĂTOR, -OARE, secerători, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care seceră. 2. S. f. Mașină agricolă de recoltat care seceră cereale și alte plante agricole. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină agricolă de recoltat care seceră și leagă în snopi tulpinile de cereale. Secerătoare-treierătoare = combină. – Secera + suf. -ător.
4. [DLRLC] SECERĂTOR, -OARE, secerători, -oare, s. m. și f. Persoană care seceră. Cum aș voi să fiu mereu Un vînt și eu, în zi cu soare, De-ar fi numai secerătoare O fată pe care o știu eu! COȘBUC, P. I 89. Secerătorii și oamenii de la coasă pășeau împrăștiați și osteniți înspre sat. VLAHUȚĂ, O. AL. 121. Să nu vă supărați cucoane! Nu cumva aveți trebuință de secerători? CREANGĂ, P. 156. ◊ (Adjectival) Fetele secerătoare rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96. Nevastă secerătoare, Ce seceri vara la soare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 37.
5. [Șăineanu, ed. VI] secerător m. cel ce seceră.
6. [Scriban] secerătór, -oáre s. Cel ce seceră. S. f., pl. orĭ. Mașină de secerat.
7. [MDA2] săcerător, ~oare s, a vz secerător
8. [MDA2] săceritor, ~oare smf, a vz secerător
9. [MDA2] săcirător, ~oare smf, a vz secerător
10. [MDA2] sâcerător, ~oare s, a vz secerător
11. [DOOM 3] secerător adj. m., s. m., pl. secerători; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. secerătoare
12. [DOOM 2] secerător adj. m., s. m., pl. secerători; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. secerătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL