1. [DEX '09] SECERIȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră (2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră. 2. Recoltă (secerată). – Secera + suf. -iș.
2. [MDA2] seceriș sn [At: CORESI, EV. 153 / V: (îrg) săc~, săcir~ / Pl: ~uri / E: secera + -iș] 1 Secerare. 2 Perioadă de timp în care se seceră (1) Si: (rar) secerat1 (2), secerătură (2), (înv) seceră (4), (îvr) seceruș. 3 (Îvp; ccr; mai ales lsg csc) Cereale (coapte) care au fost sau urmează să fie secerate Si: recoltă (1), (îrg) secerătură (3), (înv) secerăciune (2).
3. [DEX '98] SECERIȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră (2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră. 2. Recoltă (secerată). – Secera + suf. -iș.
4. [DLRLC] SECERIȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră; timpul în care se execută seceratul. Fețe întunecate, arse de soarele secerișului și muncilor de vară. DUMITRIU, N. 234. Cît a ținut secerișul, Constantin și-a dormit somnul fără vise. GALACTION, O. I 137. 2. Recoltă. Numai banii cîștigați prin muncă ne folosesc; ca și sămînța cea bună care crește și ne dă seceriș. CONTEMPORANUL, II 252. Secerișul te uitai Că-l dau de verde la cai. TEODORESCU, P. P. 486. ◊ Fig. Un bogat seceriș de documente vechi. ODOBESCU, S. I 494.
5. [Șăineanu, ed. VI] seceriș n. 1. ceeace se seceră, culesul grânelor; 2. vremea seceratului.
6. [Scriban] seceríș n., pl. urĭ (d. a secera). Acțiunea de a secera: secerișu grîuluĭ. Timpu cînd se seceră: la seceriș. Grîne de secerat. V. recoltă.
7. [MDA2] săceriș sn vz seceriș
8. [MDA2] săciriș sn vz seceriș
9. [DOOM 3] seceriș s. n., pl. secerișuri
10. [DOOM 2] seceriș s. n., pl. secerișuri
11. [MDO] seceriș, pl. secerișuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL