1. [DEX '09] SEANȚĂ, seanțe, s. f. (Înv.) Ședință. [Pr.: se-an-] – Din fr. séance.
2. [MDA2] seanță sf [At: CR (1831), 71/17 / P: se-an~ / V: (îvr) seans, sianț sn / Pl: ~țe / E: fr séance, rs сеанс] (Înv) Ședință.
3. [DLRLC] SEANȚĂ, seanțe, s. f. (Învechit) Ședință. După mai multe dezbateri, în seanța de la 2 decembrie, a găsit de cuviință a se ccnstitua într-o societate. GHICA, A. 796. Bine ai face să citești într-una din seanțele Academiei articolul lui Ghica. ALECSANDRI, S. 153. – Pronunțat: se-an-.
4. [Șăineanu, ed. VI] seanță f. ședință: seanța e deschisă AL. (= fr. séance).
5. [MDA2] seans sm vz seanță
6. [MDA2] sianț sn vz seanță
7. [DOOM 3] seanță (înv.) (desp. se-an-) s. f., g.-d. art. seanței; pl. seanțe
8. [DOOM 2] seanță (înv.) (se-an-) s. f., g.-d. art. seanței; pl. seanțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL