1. [DEX '09] SCĂUNAȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-. – Var.: (reg., 1) scăuieș s. n.] – Scaun + suf. -aș.
2. [MDA2] scăunaș sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 304/6 / P: scă-u~ / V: (pop) ~uieș, (reg) ~ndeș, ~neș (Pl: ~e, ~uri), ~ămn~, ~ămneș, ~ndeș[1], ~cau~, scaundeș / Pl: ~e sn, ~i sm / E: scaun + -aș] 1-2 (Șhp) Scaun (1) (mic) Si: scăunel (1-2), (pop) scăunenci (1-2), (reg) scăuniș (1-2), scăunuc (1-2), scăunuț (1-2), (îvr) scăunișor (1-2), (îrg) scăunicel (1-2). 3 (Buc; la vârtelniță; îf scăuneș) Scaun (61). 4 (Trs; la car, căruță) Scaun (62). 5 (La vioară) Scaun (87). 6 (Trs; Ban; la car) Vârtej. 7 (Trs; Ban; la car) Piesă de lemn având la capete câte o țepușă, care se pune peste perinoc atunci când se scot lotrele Si: telegău. 8 (Trs) Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape. 9 (În trecut) Mijlocitor, prepus (al unui negustor) sau negustor, achizitor de grâne, de diverse produse agricole (de prin sate) sau de vite Vz comisionar (1), misit, samsar. 10 Persoană care strângea zehereaua. 11 (Îvr) Paznic de vie. 12 (Înv) Scăunean (2). 13 (Bot; reg) Garoafă (Dianthus).
3. [DEX '98] SCĂUNAȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u- – Var.: (reg., 1) scăuieș s. n.] – Scaun + suf. -aș.
4. [DLRLC] SCĂUNAȘ1, scăunași, s. m. (Învechit) Negustor (de vite sau de cereale); colector (de produse alimentare); comisionar. Badea Niculaie, clăcaș din satul Băilești din Dolj, fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin. GHICA, S. A. 31.
5. [DLRLC] SCĂUNAȘ2, scăunașe, s. n. Diminutiv al lui scaun. 1. v. scaun (I 1); scaun mic, cu trei sau cu patru picioare (de obicei fără spetează). Așezată pe un scăunaș cu trei picioare... își povestește pățaniile. STANCU, D. 177. Îi așezase pe scăunașe în preajma focului și le turna rachiu în păhărele verzi. SADOVEANU, B. 142. Maiorul se dase cu scăunașul mai înapoi și se uita lung la Comăneșteanu. D. ZAMFIRESCU, R. 248. 2. v. scaun (II 1). Tot timpul... se muncise să-și facă loc, de picioarele uriașului, pe scăunașul trăsurii. C. PETRESCU, Î. II 137. Arghir se așeză pe scăunașul cel strîmt din față. GANE, N. III 190.
6. [Șăineanu, ed. VI] scăunaș n. scaun mic, mai ales de vioară. ║ m. od. 1. negustor de vite; 2. rezident (cf. scaun, 3 și 4).
7. [Scriban] 1) scăunáș m. (d. scaun, trunchĭ de tăĭat carnea). Vechĭ. Negustor de vite. Rezident, cel ce ocupă scaunu.
8. [Scriban] 2) scăunáș n., pl. e. Scăunel.
9. [DEX '09] SCĂUIEȘ s. n. v. scăunaș.
10. [MDA2] scaunaș sn vz scăunaș
11. [MDA2] scaundeș[1] sn vz scăunaș
12. [MDA2] scămnaș sn vz scăunaș
13. [MDA2] scămneș sn vz scăunaș
14. [MDA2] scăndeș sn vz scăunaș
15. [MDA2] scănduș sn vz scăunaș
16. [MDA2] scăonaș[1] sn vz scăunaș
17. [MDA2] scăoneș[1] sn vz scăunaș
18. [MDA2] scăuieș sf vz scăunaș
19. [MDA2] scăundeș sn vz scăunaș
20. [MDA2] scăuneș sn vz scăunaș
21. [DEX '98] SCĂUIEȘ s. n. V. scăunaș.
22. [Scriban] scăuĭéș n., pl. e (îld. scăuĭaș, scăunaș). Nord-Est. Scăunel.
23. [DOOM 3] scăunaș1 (obiect) (desp. scă-u-) s. n., pl. scăunașe
24. [DOOM 3] scăunaș2 (persoană) (înv.) (desp. scă-u-) s. m., pl. scăunași
25. [DOOM 2] scăunaș2 (obiect) (scă-u-) s. n., pl. scăunașe
26. [DOOM 2] scăunaș1 (persoană) (înv.) (scă-u-) s. m., pl. scăunași
27. [DTM] scăunaș v. căluș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL