1. [DEX '09] CĂRĂBUȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei, cu rădăcinile unor plante); găinușă, gândac-de-mai (Melolontha melolontha). – Carab[aș] (rar folosit, „oaie cu botul negru” < tc.) + suf. -uș.
2. [MDA2] cărăbuș sm [At: GCR I, 264/27 / V: (reg) s~ / Pl: ~i / E: carab(aș) + -uș] 1 (Ent) Insectă coleopteră foarte dăunătoare, de culoare castanie, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva ei cu rădăcinile unor plante) Si: (pop) găinușă, gândac-de-mai (Melolonta vulgaris). 2 (Ent; îc) ~-verde Ileană (Cetonia aurata). 3 Poreclă dată țiganilor. 4 Bou cu coarnele încovoiate ca antenele cărăbușului (1). 5 Apelativ pentru un copil neastâmpărat.
3. [CADE] CĂRĂBUȘ sm. 🐙 1 Insectă coleopteră, un fel de gîndac de coloare neagră-roșcată care sboară fără astîmpăr în toate părțile și roade frunzele, florile și fructele cele mai fragede, pricinuind mari stricăciuni (Melolontha vulgaris) (🖼 889): o cioară se ridicase și urmărea un ~ BR. -VN. ¶ 2 ~-VERDE GÎNDAC-VERDE.
4. [DLRLC] CĂRĂBUȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră de culoare roșiatică, cu elitrele dure; apare pe la începutul lunii mai, se hrănește cu frunzele arborilor și e foarte dăunătoare (Melolontha vulgaris). V. bondar. Se pleca de culegea cărăbuși, îi punea pe palmă și stătea cu mîna întinsă, pînă ce ei își luau zborul. PĂUN-PINCIO, P. 122. Vin țînțarii lăutarii, gîndăceii, cărăbușii, Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii. EMINESCU, O. I 87.
5. [DLRM] CĂRĂBUȘ, cărăbuși, s. m. Insectă coleopteră de culoare roșiatică, cu elitrele dure, care apare pe la începutul lunii mai; se hrănește cu frunzele arborilor (iar larva cu rădăcinile diferitelor plante) și este foarte dăunătoare (Melolontha vulgaris). – Din carab[aș] (rar folosit) + suf. -uș.
6. [Șăineanu, ed. VI] cărăbuș m. 1. gândac frumos, negru lucitor, ale cărui larve cauzează cele mai mari pagube agriculturei, mâncând rădăcinile plantelor (Melolontha). [Cf. albanește KARABAȘĂ].
7. [Scriban] cărăbúș m. (indirect d. lat. scarabéus [sard. l. carrabusu, fr. escarbot] d. vgr. skarábeios, skárabos și kárabos). Un fel de gîndac măricel castaniŭ numit și scărăbuș și găinușă (melolontha vulgaris). Se nutrește cu frunze și cauzează marĭ pagube plantațiunilor, maĭ ales larva luĭ, care trăĭește supt pămînt.
8. [MDA2] cărbuș sm vz cărăbuș
9. [MDA2] curăbuș sm vz cărăbuș
10. [MDA2] scărăbuș sm vz cărăbuș
11. [CADE] GĂINUȘĂ (pl. -șe, -și) sf. 1 🐦 dim. GĂINĂ ¶ 2 💫 GĂINUȘA, numirea populară a constelației Pleiadelor, găina, cloșca cu pui: cînd sfințește găinușa și răsare luceafărul de dimineață, atunci îndată se face ziuă (MAR.) ¶ 3 🐦 Pasăre sălbatecă cu pene ruginii, împestrițate cu alb și negru, care trăește prin pădurile de brazi și e căutată ca vînat pentru carne-i foarte gustoasă; numită și „găinușcă”, „găinușă-de-alune”, „alunar”, „găinușă-de-munte”, „găinușă-roșie”, „găinuță-roșie”, „gotcă (roșie)”, „ieruncă”, „brădișoară”, etc. (Tetrao bonasia) (🖼 2268) ¶ 4 🐦 = AUȘEL 1 ¶ 5 🐦 ~-DE-BALTĂ = CORLĂ: sburau speriate cîrduri de ... găinuși-de-baltă (D.-ZAMF.) ¶ 6 🐙 = CĂRĂBUȘ: găinușele bîzîiau sburînd greoaie (DLVR.) ¶ 7 🌿 = BĂLUȘCĂ ¶ 8 🌿 FLOAREA-PAȘTILOR ¶ 9 🌿 pl. Plantă veninoasă cu rădăcina groasă, tîrîtoare, cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici, albe, în vîrful tulpinii; numită și „floarea-ciutei” sau „turiță-albă” (Isopyrum thalictreides) (🖼 2269) ¶ ⑩ 🌿 = PĂȘTIȚĂ 1.
12. [Scriban] scărăbúș V. cărăbuș.
13. [DOOM 3] cărăbuș s. m., pl. cărăbuși
14. [DOOM 2] cărăbuș s. m., pl. cărăbuși
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL