1. [DEX '09] SCĂRPINĂTURĂ, scărpinaturi, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură.
2. [MDA2] scărpinătură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: scărpina + -ătură] 1-2 Scărpinat (1-2). 3 (Ccr) Rană provocată prin scărpinat (1). 4 (Mun; fig) Bătaie (dată cuiva). 5 (Mun; cu sens atenuat) Dojană aspră (făcută cuiva).
3. [DEX '98] SCĂRPINĂTURĂ, scărpinături, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură.
4. [Scriban] scărpinătúră f., pl. ĭ. Modu saŭ rezultatu scărpinăriĭ: i s’a julit pelea de așa scărpinătură.
5. [DOOM 3] scărpinătură s. f., g.-d. art. scărpinăturii; pl. scărpinături
6. [DOOM 2] scărpinătură s. f., g.-d. art. scărpinăturii; pl. scărpinături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL