1. [DEX '09] SCĂRMĂNĂTOR, -OARE, scărmănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul1. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.
2. [MDA2] scărmănător, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ălmănătoare, ~mânătoare sf / Pl: ~i, ~oare, (rar) ~i sf / E: scărmăna + -tor] 1 smf Persoană care scarmănă lână, pene etc. 2 smf (Spc) Meseriaș specializat în scărmănarea lânii, a penelor etc. 3 sfn Unealtă cu care se scarmănă lâna Si: darac (1), (reg) dărăcitoare (1).
3. [DEX '98] SCĂRMĂNĂTOR, -OARE, scărmănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul1. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.
4. [DLRLC] SCĂRMĂNĂTOR, -OARE, scărmănători, -oare, s. m. și f. Persoană care scarmănă. Abia apucă să se vază și ea la masă cu scărmănătorii de pene. Sînt prea veseli, îi aude rîzînd în casă. SLAVICI, N. I 45.
5. [DOOM 3] scărmănător s. m., pl. scărmănători
6. [DOOM 2] scărmănător s. m., pl. scărmănători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL