1. [DLRLC] SCĂRMĂNĂTOARE, scărmănători, s. f. Unealtă sau mașină de scărmănat lîna. Scărmănători acționate de mînă.
2. [Șăineanu, ed. VI] scărmănătoare f. unealtă de scărmănat.
3. [Scriban] scărmănătoáre f., pl. orĭ. Unealtă de scărmănat (un fel de greblă atîrnată de tavan și care se freacă de altă greblă fixată în pardoseală).
4. [DEX '09] SCĂRMĂNĂTOR, -OARE, scărmănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul1. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.
5. [MDA2] scălmănătoare sf vz scărmănător
6. [MDA2] scărmănător, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ălmănătoare, ~mânătoare sf / Pl: ~i, ~oare, (rar) ~i sf / E: scărmăna + -tor] 1 smf Persoană care scarmănă lână, pene etc. 2 smf (Spc) Meseriaș specializat în scărmănarea lânii, a penelor etc. 3 sfn Unealtă cu care se scarmănă lâna Si: darac (1), (reg) dărăcitoare (1).
7. [MDA2] scărmânătoare sf vz scărmănător
8. [DEX '98] SCĂRMĂNĂTOR, -OARE, scărmănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul1. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.
9. [DLRLC] SCĂRMĂNĂTOR, -OARE, scărmănători, -oare, s. m. și f. Persoană care scarmănă. Abia apucă să se vază și ea la masă cu scărmănătorii de pene. Sînt prea veseli, îi aude rîzînd în casă. SLAVICI, N. I 45.
10. [DOOM 3] scărmănătoare1 (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. scărmănătoarei; pl. scărmănătoare
11. [DOOM 3] scărmănătoare2 (unealtă) (rar) s. f., g.-d. art. scărmănătorii; pl. scărmănători
12. [DOOM 2] scărmănătoare2 (unealtă) (rar) s. f., g.-d. art. scărmănătorii; pl. scărmănători
13. [DOOM 2] scărmănătoare1 (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. scărmănătoarei; pl. scărmănătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL