1. [MDA2] scărigă sf [At: POLIZU / Pl: ~igi / E: scară + -igă] (Îdt) Scărilă.
2. [DAR] scăriga, scărig, vb. I refl. (reg.) a se cățăra pe crengile unui pom, a se urca de pe o creangă pe alta; a trece cu greu un obstacol prin urcare pe el.
3. [DAR] scărigă, scărigi, s.f. (înv.) V. scărilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL