1. [DEX '09] SCĂFIȚĂ, scăfițe, s. f. Diminutiv al lui scafă. – Scafă + suf. -iță.
2. [MDA2] scăfiță sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) scaf~, scof~ / Pl: ~țe, ~ți / E: scafă + -iță] 1-4 (Șhp) Scafă (1, 5) (mică) Si: (reg) scăfică (1-4). 5-6 Conținutul unei scăfițe (1-2) (folosit, uneori, ca unitate de măsură) Si: (reg) scăfică (5-6). 7 Conținutul împreună cu vasul Si: (reg) scăfică (7). 8 Căuș mic de lemn cu care se scoate apa din luntre Cf scafă (10). 9 (Reg) Sertar mic de masă. 10 (Olt) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 11 (Într-un descântec; csnp) Articulație (1). 12-13 (Bot; reg) Ciupercă necomestibilă, mică, cu corpul aproape cilindric, de culoare galbenă-brună, și cu pălăria galbenă sau portocalie, care crește, de obicei, pe lemnele putrede din păduri (Cyathus striatus sau crucibulum). 14 (Bot; reg) Ciupercă necomestibilă, mică, cu corpul de formă cilindrică, de culoare albă-cenușie sau albă-gălbuie, care crește pe lemne putrede (Nidularia granulifera).
3. [DLRLC] SCĂFIȚĂ, scăfițe, s. f. Diminutiv al lui scafă. Curăți mai multe căciulii de usturoi, pisezi cățeii într-o scăfiță. SADOVEANU, Î. A. 83. Voia la d-voastră, domnișorule, răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi... o căpiță de usturoi și pregătindu-se a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66.
4. [Scriban] scăfíță V. scafă.
5. [MDA2] scafiță sf vz scăfiță
6. [MDA2] scofiță sf vz scăfiță
7. [DOOM 3] scăfiță s. f., g.-d. art. scăfiței; pl. scăfițe
8. [DOOM 2] scăfiță s. f., g.-d. art. scăfiței; pl. scăfițe
9. [DAR] scăfiță, scăfițe și scăfiți, s.f. (reg.) 1. vas de lemn în formă de cupă sau de ceașcă de mici dimensiuni, din care se bea. 2. (înv.) scafă mică; scăfiță (v.). 3. conținutul unei scăfițe; conținutul cu vasul respectiv. 4. căuș mic de lemn cu care se scoate apa din luntre. 5. sertar mic de masă; sertăraș. 6. o parte a morii de apă. 7. articulație. 8. numele a două specii de ciuperci necomestibile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL