1. [MDA2] scăciunător sn [At: CV 1950, nr. 2, 30 / V: ~ină~, ~iu[1] sn / Pl: ? / E: scăciuna + -tor] (Trs) Clește cu care se scormonește în foc Si: vătrai.
2. [MDA2] scăcinătoriu[1] sn vz scăciunător
3. [DAR] scăciunător s.n. (reg.) clește cu care se scormonește în foc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL