1. [MDA2] scârțâiș sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: scârțâi + -iș] 1 (Mun) Scârțâit1 (1). 2 Scârț (3).
2. [DAR] scârțâiș, scârțâișuri, s.n. (reg.) 1. scârțâit. 2. adaos special la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie în timpul mersului; scârț, scârțâitoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL