1. [DEX '09] SCÂRȚÂIALĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -ță-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.
2. [MDA2] scârțâială sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~țâ-ia~ / V: (rar) ~țăi~, (reg) ~ți~ / Pl: ~ieli / E: scârțâi + -eală] Scârțâit1 (1).
3. [DEX '98] SCÂRȚÂIALĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.
4. [MDA2] scârțăială sf vz scârțâială
5. [MDA2] scârțială sf vz scârțâială
6. [DLRLC] SCÎRȚĂIALĂ s. f. v. scîrțîială.
7. [DLRLC] SCÎRȚIIALĂ s. f. v. scîrțîială.
8. [DLRLC] SCÎRȚÎIALĂ, scîrțîieli, s. f. Faptul de a scîrțîi și zgomotul produs; scîrțîit (mai ales repetat, prelungit). Fuma scuipînd și plimbîndu-se însoțit de o scîrțîială enervantă a ghetelor cu gumă. C. PETRESCU, C. V. 278. – Pl. și: (rar) scîrțîiele (GOROVEI, C. 297). – Variante: scîrțăială, scîrțiială s. f.
9. [Scriban] scîrțîĭálă f.,pl. ĭelĭ. Acțĭunea de a scîrțîĭi mereŭ: îs sătul de atîta scîrțîĭală.
10. [DOOM 3] scârțâială s. f., g.-d. art. scârțâielii; pl. scârțâieli
11. [DOOM 2] scârțâială s. f., g.-d. art. scârțâielii; pl. scârțâieli
12. [DRAM 2021] scârțâiálă, scârțâieli, s.f. Faptul de a scârțâi și zgomotul produs: „Apoi femeia o luat banii și și-o luat cizme cu scârțâială și sucnă și s-o dus la beserică” (Bilțiu, 2007: 356). – Din scârțâi + suf. -eală (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL