1. [MDA2] scârnăvit, ~ă a [At: DRLU / V: (Reg) schir~ / Pl: ~iți, ~e / E: scârnăvi] 1 (Înv) Scârnav (1). 2 (Mun; d. bătrâni; îf schirnăvit) Care are sănătatea șubredă Si: bolnăvicios, scârnav (10), plăpând. 3 (Mun; mai ales d. copii; îf schirnăvit) Smiorcăit. 4 Alintat (1).
2. [DEX '09] SCÂRNĂVI, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.
3. [MDA2] scârnăvi [At: PSALT. 163 / V: (reg) schir~ / Pzi: ~vesc / E: scârnav] 1 vr (Îvp) A defeca (4). 2-3 vtr A (se) murdări cu scârnă. 4-5 vtr (Pgn) A (se) murdări. 6 vt (Fig; c. i. lucruri considerate sfinte) A profana. 7 vr (Mun; mai ales d. copii și bătrâni; fig; îf schirnăi) A se văicări.
4. [MDA2] schirnăvi v vz scârnăvi
5. [MDA2] schirnăvit, ~ă a vz scârnăvit
6. [DLRLC] SCÎRNĂVI, scîrnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi cu scîrnă.
7. [Scriban] scîrnăvésc v. tr. (sîrb. skrnaviti, a profana, a murdări; bg. skŭrnavĭy). Triv. Murdăresc. V. refl. Mă murdăresc. Arunc dejecțiunile: cățelu s’a scărnăvit supt pat.
8. [DOOM 3] scârnăvi (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă scârnăvesc, 3 sg. se scârnăvește, imperf. 1 sg. mă scârnăveam; conj. prez. 1 sg. să mă scârnăvesc, 3 să se scârnăvească; imper. 2 sg. afirm. scârnăvește-te; ger. scârnăvindu-mă
9. [DOOM 2] !scârnăvi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scârnăvește, imperf. 3 sg. se scârnăvea; conj. prez. 3 să se scârnăvească
10. [DAR] scârnăvit, scârnăvită, adj. 1. (înv.) murdar (cu scârnă). 2. (reg.; despre bătrâni; în forma: schirnăvit) care are sănătatea șubredă; bolnăvicios. 3. (reg.; despre copii; în forma: schirnăvit) smiorcăit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL