1. [MDA2] scârmocit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / V: scor~ / Pl: ~iți, ~e / E: scârmoci] (Mun) 1 Scormonit (2). 2 (D. pământ) Arat superficial. 3 (Fig; d. oameni) Neastâmpărat.
2. [MDA2] scârmoci [At: UDRESCU, GL. / V: scor~ / Pzi: ~ocesc, 3 și: scârmoce / E: scârma] 1 vt (Mun) A scormoni (2). 2 vr (Reg) A se neliniști. 3 vr (Olt) A se zvârcoli (de durere). 4 vrr (Mun) A se hârjoni (1). 5 vi (Olt; fig) A vorbi ce nu trebuie.
3. [MDA2] scormoci v vz scârmoci
4. [MDA2] scormocit, ~ă a vz scârmocit
5. [DAR] scârmocit, scârmocită, adj. (reg.) 1. scormonit, scotocit. 2. (despre pământ) arat superficial. 3. (fig.; despre oameni) neastâmpărat.
6. [DAR] scârmoci, scârmocesc, vb. IV (reg.) 1. a scormoni, a scotoci. 2. (refl.) a se neliniști, a se agita. 3. (refl.) a se răsuci, a se zvârcoli, a se contorsiona, a se încovriga (de durere). 4. (refl.) a se hârjoni. 5. (fig.) a vorbi ce nu trebuie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL