1. [DEX '09] SCÂRBOS, -OASĂ, scârboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scârbă (1), greață, repulsie, silă; dezgustător, respingător, grețos. 2. Care inspiră dispreț; josnic, detestabil. ◊ Expr. A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuința vorbe urâte, triviale. 3. (Fam.) Care se ingrețoșează ușor, căruia i se face ușor greață. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de mulțumit; dezagreabil, nesuferit. – Scârbă + suf. -os.
2. [MDA2] scârbos, ~oasă [At: GOLESCU, Î. 69 / Pl: ~oși, ~oase / E: scârbă1 + -os] 1-2 smf, a (Epitet injurios pentru o persoană) care inspiră dispreț, indignare Si: detestabil (1), infam, josnic, (îvp) scârbav (1), (înv) scârbavnic (1), scârbit2 (9), (reg) silos (1) 3 a Care provoacă scârbă1 (9) (prin aspect, gust etc.) Si: dezgustător, grețos (1), respingător, (rar) scârbavnic (2), (îvp) scârnav, (înv) scârb2, scârbav, (îvr) scârbnic, scârbeț, scârbicios, (reg) silos (2). 4 a (Îe) (A fi) ~ la gură sau a avea gură ~oasă Se spune despre cineva care vorbește indecent, trivial. 5 a (D. oameni) Care se îngrețoșează cu ușurință (având senzația fiziologică de vomă). 6 a Care provoacă neplăcere Si: dezagreabil (1), nesuferit.
3. [DEX '98] SCÂRBOS, -OASĂ, scârboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scârbă (1), greață, repulsie, silă; dezgustător, respingător, grețos. 2. Care inspiră dispreț; josnic, detestabil. ♦ Expr. A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuința vorbe urâte, triviale. 3. (Fam.; despre oameni) Care se îngrețoșează ușor, căruia i se face ușor greață. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de mulțumit; dezagreabil, nesuferit. – Scârbă + suf. -os.
4. [Șăineanu, ed. VI] scârbos a. ce insuflă scârbă, desgustător.
5. [DLRLC] SCÎRBOS, -OASĂ, scîrboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scîrbă, repulsie; respingător, dezgustător, grețos. Cînd, ce să vezi d-ta? Unde începu a curge niște sînge și venin scîrbos, și un glas se auzi din pom. ISPIRESCU, L. 224. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri și se îmbuibă cu mortăciuni... Dar căruța trece-n laturi de acea priveliște scîrboasă. ODOBESCU, S. III 16. 2. Care inspiră dispreț, aversiune, repulsie morală; josnic, detestabil. Toată munca asta scîrboasă ar fi fost degeaba. DUMITRIU, N. 52. Plîngeți, toate lemnele și pietrele, toți codrii și munții, că acela care vă făcea să vă veseliți de răsunetul numelui lui, astăzi se răpuse într-un chip mîrșav și scîrbos. ISPIRESCU, M. V. 61. Aste nu erau decît o mască scîrboasă cu care voiai să amăgești lumea. NEGRUZZI, S. I 228. ◊ Expr. (A fi) scîrbos la gură (sau a avea gură scîrboasă) = a întrebuința vorbe urîte, triviale. 3. (Familiar, despre oameni) Dezagreabil, nesuferit.
6. [Scriban] scîrbós, -oásă adj. (d. scîrbă). Care simte scîrbă, care se îngrețoșează ușor. Care inspiră scîrbă, dezgustător: o murdărie scîrboasă. Adv. S’a purtat scîrbos.
7. [DOOM 3] scârbos adj. m., pl. scârboși; f. scârboasă, pl. scârboase
8. [DOOM 2] scârbos adj. m., pl. scârboși; f. scârboasă, pl. scârboase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL