1. [DEX '09] SCÂRBAVNIC, -Ă, scârbavnici, -ce, adj. (Înv.) Scârbos, dezgustător. – Scârbă + suf. -avnic.
2. [MDA2] scârbavnic, ~ă a [At: URICARIUL, III, 60 / Pl: ~ici, ~ice / E: scârbav + -nic] 1-2 (Îvr) Scârbos (1, 3).
3. [DLRLC] SCÎRBAVNIC, -Ă, scîrbavnici, -e, adj. Care provoacă scîrbă; scîrbos, dezgustător, scîrbelnic. Această superioritate... se oploși ca o scîrbavnică satisfacție într-un ascunziș obscur al sufletului. C. PETRESCU, O. P. I 78. Gluma, oricît de blîndă, a prietenului îl durea altfel. Îi părea surîsul scîrbavnic al unui preot care nu mai crede în minunea icoanelor. id. R. DR. 45.
4. [DOOM 3] scârbavnic (înv.) adj. m., pl. scârbavnici; f. scârbavnică, pl. scârbavnice
5. [DOOM 2] scârbavnic (înv.) adj. m., pl. scârbavnici; f. scârbavnică, pl. scârbavnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL