1. [DEX '09] SCÂNCITURĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.
2. [MDA2] scâncitură sf [At: CANTEMIR, ap. DDRF / V: (înv) ~ciit~, (reg) schin~ / Pl: ~ri / E: scânci + -tură] 1-3 Scâncet (1-3). 4 (Rar; prt) Lamentare.
3. [MDA2] scănciitură sf vz scâncitură
4. [MDA2] schincitură sf vz scâncitură
5. [DLRLC] SCÎNCITURĂ, scîncituri, s. f. Scîncet. Ian ascultă, mătușă dragă, – zisei eu, tăind scurt scînciturile babei mele. HOGAȘ, M. N. 85.
6. [Scriban] scîncitúră f., pl. ĭ. Zgomotu celuĭ ce scîncește: se auzeaŭ niște scînciturĭ. Copil care tot scîncește: ce scîncitură de copil!
7. [DOOM 3] scâncitură s. f., g.-d. art. scânciturii; pl. scâncituri
8. [DOOM 2] scâncitură s. f., g.-d. art. scânciturii; pl. scâncituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL