1. [DEX '09] SCUTURĂTURĂ, scuturături, s. f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curățenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. -ătură.
2. [MDA2] scuturătură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: scutura + -ătură] 1 Ceea ce cade în urma scuturării (1). 2 (Reg; îs) ~ de făină Pospai (1). 3 (Reg; spc) Resturi de lână, scame care cad de la dărăcit. 4 (Rar) Ploaie de vară ușoară și de scurtă durată Si: (reg) scutureală (1). 5-9 Scuturare (5, 10, 14-16). 10 (Rar; fig) Ieșire, printr-un efort (deosebit) de voință, de concentrare etc., de sub influența unei anumite stări sufletești, fizice, fiziologice etc. care apasă, incomodează etc. 11 Scuturare (1) a pomilor fructiferi (în scopul recoltării fructelor) Si: (reg) scuturiș (2), scutureală (4). 12 (Pex; ccr) Fructe scuturate2 (6) de vânt sau recoltate prin scuturare (1) Si: (reg) scutureală (5). 13 (Pop) Flori scuturate2 (6). 14 (Pop; șîs ~ de fân) Fân care rămâne în iesle, pe fundul carului etc. 15 (Îvr) Cutremur (2). 16 (Reg; îs) ~ de friguri Acces (de friguri) Si: frison.
3. [DLRLC] SCUTURĂTURĂ, scuturături, s. f. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgîlțîire. Cu o scuturătură zvîrli din spate cojocul pe o laiță. SADOVEANU, P. S. 39. Mătușa Ruxandra s-a mișcat din cotlonul ei... slobozindu-și cobăile care-au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit... scuturături de aripi. C. PETRESCU, R. DR. 49. ♦ Zdruncinare. Din scuturătura galopului, soldații simțeau cum le joacă în pîntece apa călduță, cu gust sălciu, băută din fugă. CAMILAR, N. I 231. 2. Scuturatul pomilor de fructe, flori, frunze. Toamna culegea mere rămase din scuturătură. CĂLINESCU, E. 76. ♦ Fig. Ploaie ușoară și scurtă de vară. Dacă se-ntorc nourii de ploaie din răsărit, apoi n-aduc numai o scuturătură de șagă... ca aceea care a trecut, ci ploaia se pune cu temei pînă mîni pe la amiază. SADOVEANU, O. A. II 235.
4. [Șăineanu, ed. VI] scuturătură f. 1. efectul scuturării: comoțiune, tremurătură; 2. floare de fân din iesle.
5. [Scriban] scuturătúră f., pl. ĭ.. Acțiunea de a scutura odată. Ceĭa ce s’a scuturat, ce a căzut din scuturare: scuturătură de păring. Iron. Bătăĭe: ĭ-a tras o scuturătură la poliție.
6. [DOOM 3] scuturătură s. f., g.-d. art. scuturăturii; pl. scuturături
7. [DOOM 2] scuturătură s. f., g.-d. art. scuturăturii; pl. scuturături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL