1. [MDA2] scutință sf [At: PSALT. 28 / Pl: ~țe / E: scuti + -ință] 1 (Înv) Protecție. 2 (Îvr) Adăpost (1). 3-5 (Înv; adesea urmat de determinări care indică felul) Scutire (7-9).
2. [Scriban] scutínță f., pl. e. Vechĭ. Scutire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL