1. [MDA2] scutelnicel sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ei / E: scutelnic + -el] (Înv) 1 Soldat recrutat din rândul scutelnicilor1 (1). 2 Scuteală (15).
2. [DLRLC] SCUTELNICEL, scutelnicei, s. m. Scutelnic. Sărăceii, 500 și scutelniceii iar 500... călărimea Bucureștilor, sub căpitanul spătăriei. BĂLCESCU, O. I 13.
3. [DLRM] SCUTELNICEL, scutelnicei, s. m. (Înv.) Scutelnic. – Din scutelnic + suf. -el.
4. [DAR] scutelnicel, scutelnicei, s.m. (înv.) soldat recrutat din rândul scutelnicilor; ostaș de scuteală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL