1. [DEX '09] SCURTUȚ, -Ă, scurtuți, -e, adj. Scurticel. – Scurt + suf. -uț.
2. [MDA2] scurtuț, ~ă a [At: MAIOR, IST. 48/8 / Pl: ~i, ~e / E: scurt + -uț] 1-10 (Șhp) Scurticel (1-10).
3. [DLRLC] SCURTUȚ, -Ă, scurtuți, -e, adj. Diminutiv al lui scurt. Surioara lui cea cam scurtuță, cam cîrnuță, cam buzățică, găsea că eu, sub straiele mele scorțarii, aș sămăna cu soarele îmbrăcat în mantia de purpură a zorilor sale. HOGAȘ, DR. II 51. Mă rog cu vorbă scurtuță, Prindeți linguri și furcuțe (= furculițe), Gazda are voie bună, Dacă cu toți împreună Mesenii voioși s-arată Mîncînd acuma îndată. SEVASTOS, N. 286.
4. [DOOM 3] scurtuț adj. m., pl. scurtuți; f. scurtuță, pl. scurtuțe
5. [DOOM 2] scurtuț adj. m., pl. scurtuți; f. scurtuță, pl. scurtuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL