1. [DEX '09] SCURTEICUȚĂ, scurteicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui scurteică. – Scurteică + suf. -uță.
2. [MDA2] scurteicuță sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: scurteică + -uță] 1-2 (Șhp) Scurteică (mică). 3 (Reg) Haină (de interior) croită până la genunchi, confecționată din pânză sau din stofă subțire, căptușită (sau, rar, vătuită) și purtată de femei la țară.
3. [DEX '98] SCURTEICUȚĂ, scurteicuțe, s. f. Diminutiv al lui scurteică. – Scurteică + suf. -uță.
4. [DLRLC] SCURTEICUȚĂ, scurteicuțe, s. f. Diminutiv al lui scurteică; scurteică mică. La sîn își ghemuise copilul îmbrăcat cu niște zdrențe de pantaloni, c-o scurteicuță blănită. DELAVRANCEA, S. 184.
5. [Șăineanu, ed. VI] scurteicuță f. mintean femeiesc din stofă subțire căptușit cu americă: scurteicuța se numește în Munt. bonjur, camizol, capoțel, ciupag și zoavă, iar în Mold. polcă sau polcuță (v. aceste vorbe).
6. [CADE] ZOAVĂ (pl. -ve) sf. MAN. 👕 = SCURTEICUȚĂ 2 [fr. zouave, adică haină scurtă ca aceea purtată de zuavi].
7. [DOOM 3] scurteicuță (rar) s. f., g.-d. art. scurteicuței; pl. scurteicuțe
8. [DOOM 2] scurteicuță (reg.) s. f., g.-d. art. scurteicuței; pl. scurteicuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL