1. [DEX '09] SCURMĂTURĂ, (2) scurmături, s. f. 1. Faptul de a scurma. 2. (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură.
2. [MDA2] scurmătură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: scurma + -ătură] 1 (Rar) Scurmare (1). 2 (Ccr) Groapă sau gaură (superficială) făcută prin scurmare (1) Si: (reg) scorbură (13). 3 (Ccr; în descântece) Pământ, țărână răscolită de un animal, de o pasăre prin scurmare. 4 (Rar) Zgomot provocat de scurmarea pământului (cu ghearele).
3. [DEX '98] SCURMĂTURĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma. ♦ (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură.
4. [DLRLC] SCURMĂTURĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma; scurmare, rîcîitură. Nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țîșnit odată... la mama acasă. CREANGĂ, A. 6. ♦ (Concretizat) Loc unde a scurmat cineva; groapă, gaură făcută prin scurmare.
5. [Șăineanu, ed. VI] scurmătură f. acțiunea de a scurma și efectul ei: scurmătură de găină CR.
6. [Scriban] scurmătúră f., pl. urĭ. Loc pe unde s’a scurmat: pe aicĭ e scurmătură de guzgan.
7. [DOOM 3] scurmătură s. f., g.-d. art. scurmăturii; (gropi) pl. scurmături
8. [DOOM 2] scurmătură s. f., g.-d. art. scurmăturii; (gropi) pl. scurmături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL