1. [DEX '09] SCUMPIRE, scumpiri, s. f. Faptul de a (se) scumpi. – V. scumpi.
2. [MDA2] scumpire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: scumpi] 1 Creștere (mare) a prețului unei mărfi sau a unui serviciu Si: (îvp) scumpătate (8), scumpete (3), (înv) scumpeală (1), (înv) scumpenie (1) (reg) scumpeliște (1). 2 (D. mărfuri; îe) A fi în ~ A fi în creștere. 3 (Rar) Creștere a valorii.
3. [DLRLC] SCUMPIRE, scumpiri, s. f. Faptul de a (se) scumpi, urcare a prețurilor.
4. [DEX '09] SCUMPI, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump.
5. [MDA2] scumpi [At: VARLAAM, C. 25 / Pzi: ~pesc / E: scump] 1 vr (D. oameni) A se tocmi exagerat de mult (la vânzarea sau la cumpărarea unui lucru). 2 vr A se arăta zgârcit (atunci când trebuie să dea, să facă ceva ) Si: a se zgârci, a se calici, a se lăcomi. 3 vt (Îvr) A economisi (4). 4 vt (C. i. mărfuri) A mări prețul. 5 vrp (D. mărfuri, prestări de servicii etc.) A deveni mai scump (9). 6 vt (C. i. prețuri, dobânzi etc.) A face mai mare Si: a mări. 7 vr (D. oameni, mai ales d. negustori) A cere prețuri mari. 8 vr (Rar; d. bani) A deveni greu de procurat.
6. [DLRLC] SCUMPI, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A urca prețul, a cere mai mult, a vinde mai scump. Să știi că am să-ți scumpesc arenda. REBREANU, R. I 165. Ce-ai cătat în țara mea De mi-ai scumpit făina? TEODORESCU, P. P. 334. ◊ Refl. pas. Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. Că de cînd ești pe la noi, S-au scumpit brînza de oi. ALECSANDRI, P. P. 330. ♦ Refl. (Despre cei care vînd) A deveni pretențios la preț, a cere prețuri mari. Cum o dați? – Pe parale și atît. – Aș, v-ați scumpit de tot... Vremuri grele! DELAVRANCEA, H. T. 11. ♦ Refl. Fig. A ajunge rar, prețios. Măcar de s-ar mărita Marghiolița mai degrabă, ca să scap de-o grijă... S-au scumpit mirii ca vămile. ALECSANDRI, T. I 32. 2. Refl. (Despre persoane) A se tocmi mult; a se arăta econom, zgîrcit; a se calici, a se zgîrci. Ce te tîrguiești atîta, domnișoară?... Ce vă scumpiți atîta, parcă n-ați avea bani? DUMITRIU, B. F. 117. De ce te scumpești, pentru nemica toată, și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? CREANGĂ, P. 201.
7. [Șăineanu, ed. VI] scumpì v. a (se) face mai scump.
8. [Scriban] scumpésc v. tr. (vsl. skompiti sen, a cruța, a se scumpi la ceva). Fac scump: seceta a scumpit grîu. V. refl. Mă fac scump: viața s’a scumpit. Mi se pare scump, nu vreaŭ să daŭ cît mi se cere: ĭerĭ m’am scumpit pentru doĭ francĭ, și azĭ am plătit îndoit.
9. [DOOM 3] scumpire s. f., g.-d. art. scumpirii; pl. scumpiri
10. [DOOM 2] scumpire s. f., g.-d. art. scumpirii; pl. scumpiri
11. [DOOM 3] scumpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpesc, 3 sg. scumpește, imperf. 1 scumpeam; conj. prez. 1 sg. să scumpesc, 3 să scumpească
12. [DOOM 2] scumpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpesc, imperf. 3 sg. scumpea; conj. prez. 3 să scumpească
13. [IVO-III] scumpesc, -peam 1 imp.
14. [Argou] scumpi s. invar. apelativ folosit de îndrăgostiți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL