1. [DEX '09] SCUMPETE, (2) scumpeturi, s. f. 1. Creștere mare a prețurilor; situație care caracterizează această creștere; perioadă de timp în care prețurile sunt (foarte) ridicate; scumpătate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) Lucru prețios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi. 3. (Înv. și pop.) Zgârcenie, avariție. – Scump + suf. -ete.
2. [MDA2] scumpet sn vz scumpete
3. [MDA2] scumpete [At: CORESI, EV. 401 / V: (înv) scumpet sn / Pl: ~uri sn / E: scump + -ete] 1 (Înv) Zgârcenie. 2 (Îvr; precedat de pp „cu”) Scrupulozitate (1). 3 Scumpire (1) 4 Situație în care se înregistrează o scumpire (1) Si: (îvp) scumpătate (3) (înv) scumpenie (3), (înv) scumpeală (2), (reg) scumpeliște (2). 5 Perioadă de timp în care prețurile sunt foarte ridicate Si: (îvp) scumpătate (4), (înv) scumpenie (4), (înv) scumpeală (3), (reg) scumpeliște (3). 6 (Îrg) Sărăcie. 7 (Mpl) Lucru de preț Si: (pfm) scumpătate (5), (îrg) scumpie1 (2), (înv) scumpenie (5), (îvr) scumpăciune, (înv) scumpie1 (2), (înv) scumpenie (5), (îvr) scumpăciune, (înv) scumpie1 (2). 8 (Rar) Frumusețe a unui lucru scump (9) Si: (înv) scumpie1 (3). 9 (Înv) Bogăție (1). 10 (Într-o poezie populară) Mândrie. 11 (Fam; hip) Persoană dragă Si: (fam) scumpătate (7). 12 (Reg; îlav) Cu ~ Cu plăcere.
4. [DLRLC] SCUMPETE, scumpeturi, s. f. 1. Urcare mare a prețurilor mărfurilor; timp în care mărfurile sînt scumpe, costul vieții este ridicat. În vremuri grele – de foamete ori scumpete – se face mămăligă și din făină de hrișcă și orz. ȘEZ. V 6. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de mare preț. Te-aș ruga să-mi spui ce mi-ai putea da. – Bucuros îți voi răspunde, prietine, a întors cuvînt tot cu veselie starostele scumpeturilor. SADOVEANU, D. P. 159. Moșnegii și babele n-au mai găsit tihnă pînă ce n-au spus de-a fir-a-n păr ce-au știut dînșii din părinții părinților lor despre toate avuțiile și scumpeturile încredințate pămîntului, pe vremea turcilor și a tătarilor, și mai pe urmă, în timpuri de răzmerițe și de vrajbă. C. PETRESCU, R. DR. 137. Cum scăpară de zmeu, băiatul și fata luară din casă toate scumpeturile cele mai alese și făcură din ele o boccea mare. POPESCU, B. II 98. 3. Zgîrcenie, avariție. Aș vrea să sting din vreme scumpetea-n fiul meu. NEGRUZZI, S. II 264. Ei sta-n chibzuire... Văzîndu-i scumpetea. PANN, P. V. III 76.
5. [Șăineanu, ed. VI] scumpete f. 1. sgârcenie cumplită: scumpetea pe scump ca o boală îl muncește; 2. preț mare: scumpetea traiului; 3. pl. scumpeturi, lucruri scumpe, scule de preț.
6. [Scriban] scumpete f. fără pl. (d. scump, după foamete cu accentu schimbat). Sgîrcenie, avariție (Rar). Defectu de a fi prea scummp: scumpetea pîniĭ, a viețiĭ. Pl. n. Fam. Scumpeturĭ, lucrurĭ scumpe, lucrurĭ prețĭoase, comorĭ.
7. [DOOM 3] scumpete s. f., g.-d. art. scumpetei; (lucruri) pl. scumpeturi
8. [DOOM 2] scumpete s. f., g.-d. art. scumpetei; (lucruri) pl. scumpeturi
9. [IVO-III] scumpete, -tei gen. a.
10. [DAS] SCUMPETE. Subst. Scumpete, scumpenie (rar), scumpătate (rar). Scumpire. Pret ridicat, preț umflat (pop.), preț pipărat (pop.), bani frumoși (fig.), suprapreț, preț de speculă. Speculă, speculație. Speculant. Inflație, inflaționism. Adv. Scump, scumpișor (dim.), scumpușor, costisitor, costător (înv.) Vb. A scumpi, a urca prețul, a ridica prețul, a umfla prețul (pop.), a cere mai mult, a vinde mai scump, a vinde cu suprapreț, a vinde la preț de speculă, a face speculă. A se scumpi. A costa (mult, scump), a costisi (înv.), a fi scump. V. comerț, preț.
11. [DRAM 2021] scumpéte, scumpeturi, s.f. Lucru prețios, valoros: „…aurării și scumpeturi au adus cu ei tătarii…” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 156). – Din scump + suf. -ete (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL