1. [DEX '09] SCUIPĂTOARE, scuipători, s. f. Vas special în care se scuipă. – Scuipa + suf. -ătoare.
2. [DLRLC] SCUIPĂTOARE, scuipători, s. f. Vas mic (de obicei conținînd un dezinfectant) în care se scuipă.
3. [Șăineanu, ed. VI] scuipătoare f. vas în care se scuipă.
4. [Scriban] scuĭpătoáre (vest) și stupitoáre (est) f., pl. orĭ. Vas de scuĭpat în el.
5. [MDA2] scuipător, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~pitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: scuipa + -ător] 1 smf, a (Persoană) care scuipă (1) (des). 2 (Înv; d. boli sau d. tuse) Care e însoțit de expectorație. 3 sf Vas special (mic) în care se scuipă (1) Si: (reg) stupitoare.
6. [DOOM 3] scuipătoare s. f., g.-d. art. scuipătorii; pl. scuipători
7. [DOOM 2] scuipătoare s. f., g.-d. art. scuipătorii; pl. scuipători
8. [Argou] scuipătoare, scuipători s. f. 1. gură. 2. (intl.) cameră de anchetă. 3. (intl., înv.) cameră de tortură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL