1. [DEX '09] SCUFIȚĂ, scufițe, s. f. Diminutiv al lui scufă. – Scufă + suf. -iță.
2. [MDA2] scufiță sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: scufă + -iță] 1-2 (Șhp) Scufie (1) (mică) Si: (îvr) scufioară (1-2), (reg) scufiuță (1-2). 3 (Hip) Scufie (2).
3. [DLRLC] SCUFIȚĂ, scufițe, s. f. Diminutiv al lui scufă (1). De un sfert de ceas e în cerdac, cu scufița pe cap, cu ochelarii pe aripile nasului. BASSARABESCU, V. 35. ♦ Scufie mică pentru copiii sugaci. Fiecare oaspe... aruncă înăuntru bănișori sau parale, menite a se coase pe scufița copilului. MARIAN, NA. 254. Cu scutic de borangic, Cu scufița de bumbac, Iar în fundul scufiței Este-o piatră nestimată. PĂSCULESCU, L. P. 37.
4. [Scriban] scufíță f., pl. e (dim. d. scufie. Și ngr. skufitsa). Scufie mică.
5. [CADE] CĂPIȚĂ2 (pl. -țe) sf. Băn. 🎩 = SCUFIȚĂ [srb. kapica].
6. [DOOM 3] scufiță s. f., g.-d. art. scufiței; pl. scufițe
7. [DOOM 2] scufiță s. f., g.-d. art. scufiței; pl. scufițe
8. [Argou] scufiță, scufițe s. f. 1. cap. 2. prezervativ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL