1. [DEX '09] SCRUTIN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputaților, a senatorilor etc., potrivit căruia se votează fie câte o singură persoană, fie mai multe deodată dintre candidații menționați în buletinul de vot. ♦ Mod de organizare a alegerilor. – Din fr. scrutin.
2. [MDA2] scrutin sm [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~ie sf, ~iu sn / Pl: ~e / E: fr scrutin, lat scrutinium, it scrutinio] 1 Mod de organizare a alegerilor (de deputați) pe bază de buletine sau bile care se introduc într-o urnă. 2 (Îs) ~ de listă Mod de alegere în care, dintre candidații înscriși pe buletinul de vot, alegătorul are dreptul de a vota mai mulți candidați, potrivit numărului de deputați stabilit pentru circumscripția electorală respectivă. 3 (Îs) ~ individual (sau nominal, uninominal) Votare în care pe fiecare buletin este trecut numele unui singur candidat. 4 (Îs) ~ public Votare care se face prin ridicare de mâini sau prin aprobări orale. 5 Operație electorală care constă în depunerea voturilor într-o urnă, în deschiderea urnei pentru a tria și a număra voturile, precum și în proclamarea rezultatului votării. 6 (Prc) Fiecare dintre momentele scrutinului (5). 7 Totalitate a voturilor exprimate depuse în urnă cu ocazia unei alegeri. 8 (Nob) Urnă (de votare). 9 (Înv, pcf) Scrutare (3).
3. [DEX '98] SCRUTIN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputaților, a senatorilor etc. ♦ Totalitatea operațiunilor pe care le implică exercitarea dreptului de vot. – Din fr. scrutin.
4. [DLRLC] SCRUTIN, scrutine, s. n. Deschiderea urnelor pentru a tria și a număra voturile; p. ext. votare, alegere, vot. Pentru membri ai comisiunei însărcinată cu tragerea scrutinului s-au votat St. Golescu, D. Brătianu sau, în lipsa sa, D. Bolintineanu și D. Golescu. GHICA, A. 783. ◊ Scrutin de listă = alegerea întregii liste de candidați de pe un buletin. Scrutin individual (sau uninominal) = votare în care pe fiecare buletin e trecut numele unui singur candidat. Scrutin public = votare care se face prin ridicare de mîini sau prin aprobări orale. ♦ Totalitatea voturilor. ◊ Expr. A despuia scrutinul v. despuia (4).
5. [DN] SCRUTIN s.n. Votare, alegere făcută cu bile sau cu buletine care se introduc într-o urnă; constatarea rezultatului unei astfel de alegeri. ◊ A despuia scrutinul = a deschide urna și a număra voturile. ♦ Totalitatea voturilor exprimate, depuse în urnă. [< fr. scrutin, cf. lat. scrutinium].
6. [MDN '00] SCRUTIN s. n. 1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc într-o urnă. ◊ ansamblul operațiilor. 2. mod de adoptare, prin vot, a hotărârilor la conferințele internaționale sau la sesiunile organizațiilor internaționale. (< fr. scrutin)
7. [Șăineanu, ed. VI] scrutin n. 1. votare sau alegere prin mijlocul bilelor depuse într’o urnă: scrutin secret; 2. totalul voturilor emise: a despuia scrutinul.
8. [Scriban] * scrutín n., pl. e și urĭ (fr. scrutin din lat. scrutinium, scormolire). Vot emis pin bile sau bilete puse în urnă și numărate pe urmă. Totalitatea voturilor din urnă: a închide, a deschide scrutinu. A despoĭa scrutinu (fr. dépouiller le scrutin), a desface plicurile care cuprind votu.
9. [MDA2] scrutinie sf vz scrutin
10. [MDA2] scrutiniu sn vz scrutin
11. [DOOM 3] !scrutin (operațiune electorală) s. n., pl. scrutinuri
12. [DOOM 2] scrutin s. n., pl. scrutine
13. [D.Religios] scrutiniu, scrutinii s. n. (Înv.) Examinare, cercetare, analiză minuțioasă; scrutin. ♦ Examinare la care erau supuși catehumenii înainte de a primi botezul și care era asociată și cu alte ceremonii și acțiuni. Ziua scrutinului celui mai solemn era miercuri din săptămâna a patra a patruzecimii. – Din lat. scrutinium.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL