1. [MDA2] scrumire sf [At: CĂLINESCU, O. II, 25 / Pl: ? / E: scrumi] (Rar) Prefacere în scrum (1).
2. [MDA2] scruma v vz scrumi
3. [MDA2] scrumi vt [At: PAMFILE, A. R. 259 / V: (pop) ~ma / Pzi: ~mesc / E: scrum] 1 A preface în scrum (1) Si: (pop) a scrumui. 2 (Îf scruma) A scutura scrumul de țigară.
4. [DLRLC] SCRUMI, scrumesc, vb. IV. Refl. (Și în forma scrumui) A arde complet, a deveni scrum. Oile căzură jos, trupurile lor se scrumiră și nu se mai văzu nimic. VISSARION, B. 244. ◊ Tranz. (În contexte figurate) Te înțeleg, Sevastă! – urmă el apucînd amîndouă mînile fiicei sale. Și eu am fost aruncat în focul care te scrumuie pe tine. SLAVICI, N. II 18. – Variantă: scrumui vb. IV.
5. [DLRLC] SCRUMUI vb. IV v. scrumi.
6. [DLRM] SCRUMI, scrumesc, vb. IV. Refl. A arde complet, făcîndu-se scrum. – Din scrum.
7. [Scriban] scrumésc V. tr. Rar. Prefac în scrum. – Și -méz (P. P.) și scrúmuĭ saŭ -muĭésc (Trans.).
8. [DAR] scrumui, scrumui și scrumuiesc, vb. IV (pop.) a preface în scrum; a scrumi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL