1. [DEX '09] SCROBIT2, -Ă, scrobiți, -te, adj. (Despre rufe, fire sau produse textile) Care a fost supus operației de apretare; apretat. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) îngâmfat; rigid, pretențios, scorțos. – V. scrobi.
2. [DEX '09] SCROBIT1 s. n. Faptul de a scrobi. – V. scrobi.
3. [MDA2] scrobit2, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iți, ~e / E: scrobi] 1 (D. fire sau produse textile, d. articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte) Care a devenit rigid, aspru, lucios prin scufundare în scrobeală (2) Si: apretat, tare, (rar) sclivisit. 2 (Fig; dep; d. oameni) Îngâmfat. 3 (Dep; d. oameni și manifestările lor) Care este lipsit de maleabilitate Si: rigid, distant, scorțos. 4 (Reg; d. zăpadă) Care a prins la suprafață o pojghiță de gheață Si: (reg) scrobos1, scrombăit . 5 (Reg; d. rufe) Care s-a întărit din cauza gerului. 6 (Reg; d. plante, mai ales d. cereale, paie etc.) Scorojit (1).
4. [MDA2] scrobit1 sn [At: DDRF / Pl: ? / E: scrobi] 1 Ungere cu scrobeală (1). 2 Scrobire (1).
5. [DEX '98] SCROBIT2, -Ă, scrobiți, -te, adj. (Despre rufe, fire sau produse textile) Care a fost supus operației de apretare; apretat. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Îngâmfat; rigid, pretențios, scorțos. – V. scrobi.
6. [DLRLC] SCROBIT2, -Ă, scrobiți, -te, adj. 1. (Despre rufe sau alte obiecte de îmbrăcăminte) Întărit, apretat cu scrobeală. Frusina se pieptăna cu părul sus, se îmbrăca... în fuste scrobite. GALACTION, O. I 133. Emfatice și sfidătoare, ca trei ochi limpezi și plini de soare, luceau cele trei diamante pe cămașa scrobită a parazitului. ANGHEL, PR. 47. Alții, cu cămașă scrobită, guler călcat și legătoare de mătase la gît. SLAVICI, O. I 332. Ei... se îmbrăcaseră nemțește; purtau mai toți frac cafeniu... cravată liliachie și guler scrobit băț, nalt peste urechi. GHICA, S. 259. 2. Fig. (Despre oameni și felul lor de a se purta) Lipsit de naturalețe, îngîmfat, rigid; pretențios. (Adverbial) Cînd juca în fața publicului, juca din cale-afară de scrobit, tocmai pentru că ținea să facă impresie deosebită și punea accente false. CAMIL PETRESCU, O. II 125.
7. [DLRLC] SCROBIT1 s. n. Faptul de a scrobi; întărire, apretare.
8. [DEX '09] SCROBI, scrobesc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, sb. skrobiti.
9. [MDA2] scrobi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~besc / E: srb skrobiti] 1 vt (Pop; c. i. fire de urzeală) A unge cu scrobeală (1) Si: (reg) a mânji. 2 vt (C. i. fire sau produse textile, articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte spălate etc.) A da rigiditate, asprime, luciu prin scufundarea în scrobeală Si: a apreta, (reg) a crohmăli, a aspri, (îvr) a sclivisi (1). 3 vt (C. i. rufe, țesături) A albăstri (1). 4 vr (Reg; d. zăpadă) A prinde la suprafață o pojghiță de gheață Si: (reg) a se scrombăi . 5 vr (D. rufe) A se întări din cauza gerului. 6 vr (Reg) A se scoroji (1).
10. [DEX '98] SCROBI, scrobesc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, scr. skrobiti.
11. [DLRLC] SCROBI, scrobesc, vb. IV. Tranz. 1. A impregna cu scrobeală (fire textile, țesături sau obiecte de îmbrăcăminte); a apreta. (Refl. pas.) Bumbacul, înainte de a fi depănat, adică dat pe mosoare, se scrobește. PAMFILE, I. C. 258.
12. [Șăineanu, ed. VI] scrobì v. a întări rufele cu scrobeală: a scrobi cămăși. [Serb. SKROBITI].
13. [Scriban] scrobésc v. tr. (sîrb. skrobĭti, rus. skorbitĭ, a scrobi. V. scrob). Vest. Crocmolesc, întăresc cu scrobeală (gulerele cămeșilor orĭ manșetele). Ung cu mînzalâ firele la țesut.
14. [DOOM 3] scrobit s. n.
15. [DOOM 2] scrobit s. n.
16. [DOOM 3] scrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobesc, 3 sg. scrobește, imperf. 1 scrobeam; conj. prez. 1 sg. să scrobesc, 3 să scrobească
17. [DOOM 2] scrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobesc, imperf. 3 sg. scrobea; conj. prez. 3 să scrobească
18. [Argou] scrobit, -ă, scrobiți, -te s. m., s. f., adj. (individ) distant, rigid și prețios
19. [Argou] scrobi, scrobesc v. r. 1. a se căuta, a se scotoci în buzunare / în portofel etc. 2. a-și vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a se curăța. 3. (d. femei) a face un avort (în special prin chiuretaj).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL