1. [MDA2] scramură sf [At: DR. V, 410 / Pl: ~ri / E: ns cf lat squamula] (Olt) Picătură (1).
2. [Scriban] scrámură f., pl. ĭ. Olt. N’a rămas nicĭ scramură, n’a maĭ rămas nimic, nicĭ o fărmătură.
3. [DER] scramură (-ri), s. f. – (Olt.) Picătură, fir de praf, parte infimă. Sb. skrama „coajă” › *scram, cu sing. reconstituit după pl. scramuri. Legătura cu lat. squamula (Pușcariu, Dacor., V, 420) nu este probabilă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL