1. [MDA2] scoțătură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: scoate + -ătură] 1 (Înv) Proeminență. 2 (Reg) Teren despădurit, pe care se mai văd încă butucii.
2. [Scriban] scoțătúră f., pl. ĭ. Ĭeșitură, proeminență.
3. [DAR] scoțătură, scoțături, s.f. 1. (înv.) ieșitură proeminentă. 2. (reg.) teren despădurit, pe care se mai văd încă butucii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL