1. [MDA2] scorțit, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 30/28 / V: (reg) ~țat / E: scorți] (Îrg) Întărit.
2. [MDA2] scorța v vz scorți
3. [MDA2] scorțat, ~ă a vz scorțit
4. [MDA2] scorți [At: TDRG / V: (reg) ~ța / Pzi: ~țesc / E: scoarță] 1 vr (Îrg) A se scorțoșa. 2 vt (Rar; c. i. o carte) A cartona (1).
5. [Scriban] scorțésc v. tr. Pun scoarțe groase uneĭ cărțĭ (greșit zis a lega, care e tradus după fr. relier și germ. binden. V. cartonez). V. refl. Prin scoarță saŭ coajă vorbind de pămîntu lutos după ploaĭe.
6. [DAR] scorțit, -ă, adj. (înv. și reg.) întărit, uscat, bătătorit.
7. [DAR] scorți, scorțesc, vb. IV (refl.; înv. și reg.) a se scorțoșa. 2. (înv.; despre carte) a lega, a cartona.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL