1. [DEX '09] SCORȚONERĂ, scorțonere, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu rizom pivotant și cărnos, de culoare brună, cu frunze mari și flori galbene, cultivată pe alocuri pentru rădăcinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.
2. [MDA2] scorsoneră sf vz scorțoneră
3. [MDA2] scorțoneră sf [At: COTEANU, PL. 28 / V: (înv) ~rso~, ~rzoneară, ~rzonelă, ~rzo~, zcorzo~ / Pl: ~re / E: ger Scorzonera, lat scorzonera (hispanica)] Plantă erbacee din familia compozeelor, cu rădăcina pivotantă, groasă, fusiformă, cu partea exterioară negricioasă, iar cea interioară albă, moale, cu gust plăcut, cu tulpina dreaptă, ramificată în partea superioară și cu flori galbene, plăcut mirositoare, grupate în capitule, cultivată ca legumă și ca materie primă pentru fabricarea surogatelor de cafea Si: salsifi, salată-de-iarnă (Scorzonera hispanica).
4. [MDA2] scorzoneară sf vz scorțoneră
5. [MDA2] scorzonelă sf vz scorțoneră
6. [MDA2] scorzoneră sf vz scorțoneră
7. [DEX '98] SCORȚIONERĂ, scorționere, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu rizom pivotant și cărnos, de culoare brună, cu frunze mari și flori galbene, cultivată pe alocuri pentru rădăcinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.[1]
8. [DN] SCORȚONERĂ s.f. Plantă perenă cu frunze mari și flori galbene, cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase, folosite în alimentație. [< it. scorzonera, cf. fr. scorsonère].
9. [MDN '00] SCORȚONERĂ s. f. plantă perenă cu frunze mari și flori galbene, cultivată pentru rădăcinle sale cărnoase, în alimentație. (< it. scorzonera)
10. [DOOM 3] scorțoneră s. f., g.-d. art. scorțonerei; pl. scorțonere
11. [DOOM 2] scorțoneră s. f., g.-d. art. scorțonerei; pl. scorțonere
12. [DFL] SCORZONERA L., SCORȚONERA, fam. Compositae. Gen originar din Europa pînă în Asia Centrală, cca 93 specii, erbacee, suc lăptos. Tulpină deseori nefoliată, frunze nedentate. Flori ligulate, galbene, roșii-deschis sau violete-deschis (5 lacinii, foliolele involucrului în mai multe rînduri, pergamentoase, imbricate), dispuse în capitule solitare, lung-pedunculate. Fruct, achenă.
13. [DFL] Scorzonera aristata Ramond. Specie care înflorește vara. Flori ligulate, galbene, cu ușoare dungi roșii pe spate (foliolele exterioare ale involucrului late, cele interioare liniar-lanceolate, verzi-închis, lînoase), dispuse în capitule cu diametrul de 3-4 cm. Plantă erbacee, pînă la 40 cm înălțime, rizom maro-închis, pivotant. Tulpină erectă, neînfrunzită, glabră sau slab-pubescentă, cu un singur capitul. Toate frunzele radicale liniare, cu vîrf ascuțit, glabre, la bază puțin lînoase. Fructe cu coaste spinoase.
14. [DFL] Scorzonera purpurea L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori liliachii sau palid-violacee, cu aromă de. vanilie (foliolele exterioare ale involucrului ovate, liniar-lanceolate cu vîrf bont), dispuse 2-4 în capitule așezate terminal, pe tulpină ramificată. Tulpină bogat înfrunzită, glabră, pînă la 0,55 m înălțime. Frunzele bazale liniare, canaliculate, cu marginile răsucite, deseori mai scurte decît tulpina, cele tulpinale, caulinare, o cuprind.
15. [DFL] Scorzonera rosea Waldst. et Kit. Specie care înflorește vara. Flori rozaeee, dispuse în capitule cu diametrul de pînă la 5 cm. Tulpină puțin înfrunzită, neramificată, cu un calatidiu. Foliolele exterioare ale involucrului lat-lanceolate, cele interioare lanceolate. Frunzele radicale ceva mai late decît la S. purpurea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL