Definiție și ce înseamnă scorușă

1. [DEX '09] SCORUȘĂ, scorușe, s. f. Fructul comestibil al scorușului (sau al scorușului de munte). – Din bg. skoruša.

2. [MDA2] scorușă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~șe / E: nct] (Reg) Scovardă (1).

3. [MDA2] scorușă1 sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~rișă / Pl: ~șe / E: bg оскоруша] 1 Fruct al scorușului1 (1), comestibil, de mărimea unei boabe de cireașă, de culoare roșiatică, brună sau galbenă Si: (îvr) scorumă. 2 (Reg; mai ales d. femei nemăritate; îe) A înghiți ~șe A rămâne însărcinată. 3 (Reg; îae) A muri. 4 (Reg) Pasăre sălbatică, probabil din familia sturzilor, care se hrănește cu fructele scorușului1 (1), nedefinită mai îndeaproape.

4. [DLRLC] SCORUȘĂ, scorușe, s. f. Fructul scorușului (sau al scorușului-de-munte). Veverițele șugubețe cu coada vîlvoi... sar zglobiu pe crăcile copacilor, ronțăind alune, ghindă și scorușe. ODOBESCU, S. III 185.

5. [Șăineanu, ed. VI] scorușă f. soarbă. [Serb. OSKORUȘA].

6. [Scriban] scorúșă f., pl. e (bg. skoruša, oskruša, vsl. sîrb. oskoruša, rut. skoruš, ces. skoruše). Rodu scorușuluĭ, de forma unuĭ merișor: scorușele-s gustoase și bune de făcut vin.

7. [MDA2] scorișă sf vz scorușă1

8. [DOOM 3] scorușă s. f., art. scorușa, g.-d. art. scorușei; pl. scorușe

9. [DOOM 2] scorușă s. f., g.-d. art. scorușei; pl. scorușe

10. [MDO] scorușă, pl. scorușe

11. [DER] scorușă (-e), s. f. – Fruct comestibil roșu, brun sau galben, ca o cireașă. Sl. (sb., cr., slov.) oskoruša (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 333), cf. bg. skoruša, văskruša, rut. skoruš. – Der. scoruș, s. m. (sorb, Sorbus domestica), a cărui legătură cu lat. scoruscius < scoruscus (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; Pascu, I, 90) este improbabilă.

12. [DE] SCORÚȘĂ (< bg.) s. f. Fructul comestibil al scorușului, de culoare galbenă sau brună. Este folosit în industria alimentară la prepararea marmeladelor, dulcețurilor, compoturilor și la băuturile alcoolice.

13. [DAR] scorușă, scorușe, s.f. (reg.) aluat (dospit sau nedospit) umplut cu brânză, urdă, mere etc., prăjit în grăsime; pup, clătită, plăcintă, uscățea.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro