1. [DEX '09] SCOP, scopuri, s. n. Țintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce își propune cineva să înfăptuiască; țel. ◊ Loc. prep. În scopul... = în vederea..., în interesul..., pentru... [Var.: (înv.) scopos s. n.] – Din ngr. skopós.
2. [MDA2] scop1 sm [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 27r/17 / Pl: ~i / E: pvb scopi1 cf pn skop] (Înv) Om castrat.
3. [MDA2] scop2 sn [At: PRAV. 137 / V: (înv) ~os (Pl: scoposuri și scopose), ~us / Pl: ~uri / E: ngr σκόπος, lat scopus] 1 Anticipare mintală a rezultatului pe care dorește să-l realizeze cineva prin acțiunile sale Si: țel, rațiune, obiect, obiectiv, țintă, (pop) noimă, (înv) sfârșit, (nob) scopoșenie. 2 Rezultat pe care și-l propune (sau pe care trebuie să-l realizeze) cineva Si: intenție, proiect (1). 3 Efect urmărit de cineva sau de ceva. 4 Ideal urmărit de cineva sau de ceva. 5 (Îlpp) În (sau cu) ~ul ... (sau, înv cu scopos) Pentru. 6 Întrebuințare dinainte hotărâtă a ceva sau a cuiva Si: destinație. 7 (Îvr; îf scopos) Mod de a se purta cu cineva.
4. [DEX '98] SCOP, scopuri, s. n. Țintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce își propune cineva să înfăptuiască; țel. ◊ Loc. prep. În scopul... = în vederea..., în interesul..., pentru... [Var.: (înv.) scopos s. n.] – Din ngr. skopos.
5. [DLRLC] SCOP, scopuri, s. n. Țintă către care tinde cineva prin acțiunile sale, ceea ce-și propune cineva să înfăptuiască; țel real, practic (imediat sau îndepărtat). Important în viață e să urmărești un scop. C. PETRESCU, C. V. 152. Alergări de cai se fac pe tot anul... Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ Loc. prep. În scopul... (sau în scop de...) = în interesul..., pentru..., în vederea... Activitatea științifică din țara noastră contribuie la creșterea și perfecționarea neîncetată a producției pe baza tehnicii noi, în scopul satisfacerii nevoilor materiale și culturale ale celor ce muncesc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. – Variantă: (învechit) scopos (CONACHI, P. 294, DRĂGHICI, R. 27) s. n.
6. [Șăineanu, ed. VI] scop n. 1. ceeace are cineva în vedere, țintă; 2. fig. intențiune, ceeace’și propune cineva.
7. [Scriban] 1) scop m. (sîrb., rus., pol. skop). Vechĭ. Scopit.
8. [Scriban] 2) scop n., pl. urĭ (it. scopo, lat. scopus, d. vgr. skopos, d. skopéo, skeptómai, mă uĭt. V. baro-, epi-, nicro-, spec-, tro-, stereo- și tele-scop, sceptic). Țel, gînd, intențiune pe care vreĭ s’o realizezĭ: scopu meŭ era s’ajung aci, mĭ-am ajuns scopu (Fals a atinge scopu, fr. aiteindre le but). În sec. 18-19 scopos (ngr. skopós, ca zilos, tropos, zel, trop), care însemna și „melodie”.
9. [DEX '09] SCOPOS s. n. v. scop.
10. [MDA2] scopos2 sn vz scop2
11. [MDA2] scopos1 sn [At: VARLAAM, C. 84 / V: ~ot (Pl: scopote) / Pl: ~e / E: ngr σκόπος] (Înv) 1 Melodie (1). 2 Cântec (1).
12. [MDA2] scopot3 sn vz scopos1
13. [MDA2] scopus sn vz scop2
14. [Șăineanu, ed. VI] scòpos n. (azi ironic) scop: păsările cu alt scopos ți se vor părea că sbor PANN. [Gr. mod.].
15. [Scriban] scópos V. scop.
16. [DOOM 3] scop s. n., pl. scopuri
17. [DOOM 2] scop s. n., pl. scopuri
18. [DOOM 3] +scopul (în ~) prep. + s. n.
19. [DER] scop (-puri), s. n. – 1. (Înv.) Intenție, proiect. – 2. Țel, finalitate. – 3. (Înv.) Melodie, cîntec. – Var. înv. scopos. Mr. scupó. Ngr. σϰοπός (Roesler 575; Murnu 50), sec. XVII.
20. [DTM] scopos (cuv. ngr. σϰοπός, „cântec”; pl. scopote), termen generic pentru cântec, melodie, cântată mai ales de lăutari* la curtea domnească. Este întâlnit în scrierile din sec. 18 (Condica lui Gheorgaki).
21. [DAR] scop, scopi, s.m. (înv.) om castrat.
22. [DAR] scopos1, scopose, s.n. (înv.) melodie, cântec.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL