1. [MDA2] scopolia sf vz scopolie
2. [MDA2] mutulică sm [At: PAMFLIE, S.V. 67 / V: ~igă / Pl: ~ici / E: mut + -ulică] 1 (Reg) Persoană care nu poate vorbi bine Si: gângav. 2 (Reg) Persoană tăcută, morocănoasă Si: mutălău. 3 (Reg) Persoană care tace din viclenie. 4 (Fam) Persoană timidă. 5 (Fam) Persoană prostuță Si: bleg. 6 (Reg) Mut (27). 7 Plantă al cărei rizom se utilizează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica).
3. [MDA2] scopolie sf [At: ANTONESCU, D. / V: ~ia / Pl: ~ii / E: fr scopolia, lat Scopolia] (Bot; rar) Mutulică (Scopolia carniolica). 2 (Pgn) Plantă solanacee asemănătoare cu mătrăguna, dar cu fructul o capsulă.
4. [DEX '98] MUTULICĂ, mutulici, s. m. 1. (Fam.) Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; om prostuț, bleg. 2. (Bot.) Plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica). – Mut + suf. -ulică.
5. [DFL] SCOPOLIA Jacq., SCOPOLIA, fam. Solanaceae. Gen originar din Asia și Europa, 4 specii, erbacee, rizom tîrîtor. Frunze glabre. Flori (caliciul campanulat, scurt, cu 5 crestături, persistent, corolă tubulos-campanulată, staminele nu ies din floare, la bază pubescente), dispuse în axa frunzelor, de regulă pendente. Fruct, capsulă globuloasă, închisă în caliciu.
6. [DFL] Scopolia carniolica Jacq. (syn. Hyoscyamus scopolia L.). Specie care înflorește primăvara. Flori (corolă tubulos-campanulată, în exterior maro, în interior verde-oliv, caliciul campanulat cu 5 sepale triunghiulare, cu vîrf bont) solitare, în axa frunzei, pendente, pe un peduncul subțire. Plantă pînă la 45 cm înălțime, erectă, tulpină viguroasă, cărnoasă, glabră, ramificată spre vîrf. Cîteva frunze radicale în formă de solzi, cele caulinare nedentate, verzi, mari, ovate, cu vîrf ascuțit, îngustate într-un pețiol scurt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL