1. [MDA2] scopaci v vz scopci2
2. [MDA2] scopci2 vi [At: TDRG / V: ~paci, ~poci / Pzi: 3 ~pcește / E: scopcă] 1 (Buc; d. cai) A sări deplasându-se rapid (în galop). 2 (Reg; pex) A merge undeva cu scopul de a cleveti.
3. [MDA2] scopoci2 v vz scopci2
4. [DLRLC] SCOPCI, scopcesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A fugi, a goni, a galopa. Le-ți vedea acuși venind Pe un cal negru scopcind. MARIAN, NU. 459. Am un căluț negru ca corbul: Pe unde scopcește, Urma nu i se găsește, Iar pe unde paște, Urma i se cunoaște (Purecele). GOROVEI, C. 310.
5. [DLRM] SCOPCI, scopcesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A fugi, a goni, a galopa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL