1. [MDA2] scovârda vr [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~obâ~, ~vărzi, ~oberda, ~ofârda, (reg) ~di, ~ofârdi / Pzi: 3 ~dează / E: scovardă] 1 (Îrg; d. lemn sau obiecte din lemn) A se curba (1). 2 (Reg; d. oameni) A se gârbovi (2). 3 (Îrg; d. suprafețe de pământ) A se scufunda . 4 (Îrg; d. suprafețe de pământ) A aluneca (4). 5 (Reg; d. dinți) A crește neregulat. 6 (Reg; d. obrajii, ochii sau fața oamenilor) A se scofâlci (1).
2. [MDA2] scobârda v vz scovârda
3. [MDA2] scoberda v vz scovârda
4. [MDA2] scofârda v vz scovârda
5. [MDA2] scofârdi v vz scovârda
6. [MDA2] scovărzi v vz scovârda
7. [MDA2] scovârdi v vz scovârda
8. [MDA2] scovirda[1] v vz scovârda
9. [DLRLC] SCOVÎRDA, scovîrdez, vb. I. Refl. (Despre scînduri, doage, șindrile și obiecte lucrate din astfel de materiale) A se încovoia la mijloc ca o albie, a deveni concav; a se scoroji.
10. [DLRM] SCOVÎRDA, scovîrdez, vb. I. Refl. (Despre obiecte de lemn) A se încovoia la mijloc; a deveni concav; a se scoroji. – Din scovardă.
11. [Scriban] scofîrdéz V. scovîrdez.
12. [Scriban] scovîrdéz v. tr. (d. scovardă). Munt. Fac concav, cocșovesc. Încovoĭ: un citireag scovârdat; bărbie scovîrdată (CL. 1920, 521). – Și scof- (după scofîlcesc).
13. [DAR] scovârda, pers. 3 sg. scovârdează, vb. I refl. 1. (înv. și reg.; despre lemn sau despre obiecte de lemn) a se îndoi, a se curba, a se încovoia, devenind concav; a se scorfi. 2. (reg.; despre oameni) a se gârbovi, a se cocoșa. 3. (înv. și reg.; despre suprafețe de pământ) a se lăsa, a se scufunda; a aluneca în jos. 4. (reg.; despre dinți) a se strâmba, a crește neregulat. 5. (reg.; despre obraji, ochi sau față) a se scofâlci, a se adânci (în orbite).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL