Definiție și ce înseamnă scoculeț

1. [MDA2] scoculeț sn [At: PĂCALĂ, M. R. 466 / Pl: ~e / E: scoc + -uleț] 1-42 (Șhp) Scoc (1-5, 7-22) (mic) Si: scocuț (1-42). 43 (Hip) Scoc (6). 44 (Reg) Teică1 (1).

2. [DLRLC] SCOCULEȚ, scoculețe, s. n. Diminutiv al lui scoc; scoc mic.

3. [DLRM] SCOCULEȚ, scoculețe, s. n. Diminutiv al lui scoc.

4. [DAR] scoculeț, scoculețe, s.n. (reg.) 1. scoc mic, scocuț. 2. teică.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDA2] scobicea sf [At: CADE / Pl: ~ele / E: scoabă1 + -icea] 1-2 (Ban; […]
1. [MDA2] scobinos, ~oasă a [At: PO 307/20 / Pl: ~oși, ~oase / E: ns […]
1. [DEX '09] SCOBIRE, scobiri, s. f. Acțiunea de a (se) scobi și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] SCOBIT2, -Ă, scobiți, -te, adj. Care are o adâncitură, o scobitură; care […]
1. [DEX '09] SCOBITOARE, scobitori, s. f. Bețișor foarte subțire și ascuțit la unul dintre […]
1. [MDA2] scobitor, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: scobi1 + […]
1. [DEX '09] SCOBITURĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; […]
1. [DEX '09] SCOBITURĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro