1. [MDA2] scochină sf [At: BARONZI, L. 119 / V: scochin, ~ilă, scohi~ / A și: scochină / Pl: ~ni / E: nct cf scoc] (Reg) 1 Cale adâncă și îngustă rezultată în urma acțiunii de eroziune a apelor de munte sau a ploilor. 2 Albie naturală de scurgere a apelor de ploaie. 3 Urmă lăsată de șiroaiele de apă ce vin de la munte, în urma ploilor. 4 (Îf scochilă) Loc îngust printre rădăcinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adăpostesc peștii (mai ales păstrăvii). 5 (Pex; îf scochină) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un coș de nuiele care se așază pe fundul apelor curgătoare. 6 Scorbură (1). 7 (Pex) Ascunzătoare (5). 8 (Reg) Peșteră (1). 9 (Reg) Scobitură (6). 10 (Spc) Copcă2 (1).
2. [DLRLC] SCOCHINĂ, scochini, s. f. Vale strîmtă și adîncă, săpată de șiroaiele de apă care vin de la munte. ♦ Groapă, gaură, scorbură.
3. [DLRM] SCOCHINĂ, scochini, s. f. (Reg.) Vale strîmtă și adîncă, săpată de șuvoaiele de apă care vin de la munte. ♦ Gaură, groapă, scorbură.
4. [MDA2] scochilă sf vz scochină
5. [MDA2] scochin2 sn vz scochină
6. [MDA2] scohină sf vz scochină
7. [DAR] scochină, scochini, s.f. (reg.) 1. cale adâncă și îngustă (datorată eroziunii apelor de munte); albie naturală, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urmă lăsată de șuvoaiele de apă ce vin de la munte, în urma ploilor. 3. (în forma: scochilă) loc îngust printre rădăcinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adăpostesc peștii (mai ales păstrăvii). 4. (în forma: scochină) unealtă de pescuit de forma unui coș de nuiele. 5. scorbură; loc ascuns. 6. peșteră. 7. gaură, scobitură, cavitate; copcă în gheață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL