Definiție și ce înseamnă scobitură

1. [DEX '09] SCOBITURĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect. 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + suf. -tură.

2. [MDA2] scobitură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: scobi1 + -tură] 1 Scobire (1). 2 (Spc; ccr) Ceea ce a fost scos prin scobire. Si: (îrg) scovârdătură (1). 3 (Min; rar) Excavare (2). 4 (Ccr) Făgaș orizontal sau paralel cu stratificația unui zăcământ, obținut prin havare. 5 (Ccr) Loc scobit pe o suprafață, într-un material sau într-un corp (dur) Si: (reg) scâlbă , scobuș, văgăună. 6 (Ccr) Parte scobită a unui obiect, a unui corp etc. Si: (pop) crestătură, dăltuitură, cioplitură, adâncitură, gaură, șanț, săpătură , scochină (8). 7-8 (Înv) Sculptură (1, 2). 9 (Înv; spc; rar) Răscroială. 10 (Spc; rar) Nișă (1). 11 (Min) Galerie (3). 12 Gol lăsat într-o construcție (pentru a monta ceva ulterior). 13 (Rar) Scorbură (1). 14 Formă de relief cu aspect concav. 15 (Rar) Urmă adâncită lăsată pe suprafața pământului de ceva. 16 (Bot; reg; lpl) Măceș (1) (Rosa canina). 17 (Bot; reg; lpl) Măceașă (1).

3. [DEX '98] SCOBITURĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect; 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + suf. -tură.

4. [DLRLC] SCOBITURĂ, scobituri, s. f. 1. Loc adîncit într-o suprafață; cavitate, gol, gaură. În urma noastră rămîneau semnele a trei pași și scobiturile piciorului de lemn, care răscolea pămîntul umed ca o cîrtiță. SAHIA, N. 61. ♦ Văgăună. Mînăstirea Secu stă singuratică într-o scobitură a muntelui. SADOVEANU, O. VII 204. Găsii cu cale să-mi așez în scobitura stîncii tarhatul meu întreg. HOGAȘ, M. N. 162. ♦ Parte scobită a unui obiect. Scoatem apă în ciutură, o răsturnăm în scobitură. Caii sorb, tobă li se face pîntecele. STANCU, D. 248. 2. Lucrare de scobire executată într-un zăcămînt minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. ♦ Făgaș orizontal sau paralel cu stratificația unui zăcămînt, obținut prin havare.

5. [Șăineanu, ed. VI] scobitură f. efectul scobirii: 1. excavațiune; 2. lucrare în relief; 3. loc scobit: într’o scobitură în părete ardea o candelă OD.

6. [Scriban] scobitúră f., pl. ĭ. Loc scobit (săpătură, excavațiune, gravură). Firidă: în scobitura ziduluĭ.

7. [DOOM 3] scobitură s. f., g.-d. art. scobiturii; pl. scobituri

8. [DOOM 2] scobitură s. f., g.-d. art. scobiturii; pl. scobituri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] sclipos, ~oasă a [At: GL. OLT. / Pl: ~oși, ~oase / E: sclipi […]
1. [DEX '09] SCLIPUI, sclipuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strânge cu greu, puțin câte […]
1. [DEX '09] SCLIPUIRE s. f. (Reg.) Faptul de a sclipui. – V. sclipui. 2. […]
1. [MDA2] sclipuit2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 127 / Pl: ~iți, ~e / E: […]
1. [MDA2] sclipurele snp [At: IORGA, D. B. I, 67 / E: sclipuri (pll sclip2) […]
1. [MDA2] sclitadă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) sicrit~, sicritate / Pl: […]
1. [DEX '09] SCLIVISEALĂ, scliviseli, s. f. 1. (Pop. și fam.) Sclivisire. 2. (Concr.) Strat […]
1. [DEX '09] SCLIVISI, sclivisesc, vb. IV. 1. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbrăca […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro