1. [DEX '09] SCLIPITURĂ, sclipituri, s. f. Lucire, sclipire momentană, trecătoare. – Sclipi + suf. -tură.
2. [MDA2] sclipitură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: sclipi + -tură] (Rar) Sclipeală.
3. [DLRLC] SCLIPITURĂ, sclipituri, s. f. Lucire momentană, trecătoare; sclipire, sclipit. Cînd trecuse bine de amiază, lui Stoicea îi năzări, printre copacii ce dădeau devale, o sclipilură ca de brici. GALACTION, O. I 46. Șapte policandre de aur greu, cu cîte șapte sfeșnice, atîrnau din tavanul lucrat în sidef în feluri de sclipituri care-ți luau ochii. CARAGIALE, P. 141.
4. [DOOM 3] sclipitură s. f., g.-d. art. sclipiturii; pl. sclipituri
5. [DOOM 2] sclipitură s. f., g.-d. art. sclipiturii; pl. sclipituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL