1. [MDA2] sclipet1 sm [At: C. PETRESCU, C. V. 311 / V: (rar) ~păt, (reg) ~păț / Pl: ? / E: sclipi + -et] 1 (Pop) Sclipit1 (1). 2 (Reg; îc) Vierme-cu-~păț Licurici (Lampyris noctiluca). 3 (Rar) Scăpărare (10).
2. [MDA2] sclipet2 sm vz sclipeț1
3. [DLRLC] SCLIPET s. n. v. sclipit.
4. [DEX '09] SCLIPEȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, folosită în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.
5. [DEX '09] SCLIPIT s. n. Sclipire. – V. sclipi.
6. [MDA2] sclăpăț sm vz sclipeț1
7. [MDA2] sclipăt2 sm vz sclipet1
8. [MDA2] sclipăt1 sm vz sclipeț1
9. [MDA2] sclipăț1 sm vz sclipeț1
10. [MDA2] sclipăț2 sm vz sclipet1
11. [MDA2] sclipeț2 sm vz sclepeț
12. [MDA2] sclipeț1 sm [At: COTEANU, PL. 23 / V: (reg) ~pet (A și: ~pet), ~păt, ~păț, ~lăpăț, scripăt, scri~ / E: ns cf sclipi] (Bot) 1 (Mpl) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici galbene, întrebuințată în medicină, mai ales ca astringent Si: (reg) sclipeței, scrântitoare, strânsurea, cinci-degete, iarba-faptului (Potentilla ererta). 2 (Reg; lpl) Plantă erbacee cu flori de culoare aurie care crește pe pășunile de munte (Potentilla aurera). 3 (Reg) Scânteiuță (5) (Anagallis arvensis). 4 (Reg) Roșuță (Anagallis caerulea). 5 (Îrg) Brânca-ursului (Heracleum sphondylium). 6 (Reg) Dumbeț (Tencrium chamaedrys). 7 (Trs) Vindecea (Betonica officinalis). 8 (Reg; lpl) Găinuși (Isopyrum thalictroides). 9 (Reg; lpl) Rocoțea (Stellaria graminea).
13. [MDA2] sclipit2, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: sclipi] (Înv) 1-2 Sclipitor (1-2). 3 (D. privire, ochi) Sclipitor (5). 4 (Reg; fig; d. produse ale spiritului) Care este realizat de un om dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit (și de obicei spontan) Cf sclipitor (7).
14. [MDA2] sclipit1 sn [At: GANE, N. II, 46 / Pl: ? / E: sclipi] 1 Sclipire (1). 2 (Îvr) Clipire (din ochi).
15. [MDA2] scripăț sm vz sclipeț1
16. [MDA2] scripeț1 sm vz sclipeț1
17. [CADE] ❍ ÎNCHEGĂȚICĂ (pl. -țele) sf. Bucov. 🌿 1 Mică plantă ierboasă, cu tulpina roșiatică întinsă pe pămînt, cu flori galbene (Potentilla rubens) ¶ 2 = SCLIPEȚ 1 ¶ 2 ~-DE-PRUND = CINCI-DEGETE [închegat].
18. [DEX '98] SCLIPEȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, întrebuințată în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.
19. [DLRLC] SCLIPEȚ, sclipeți, s. m. 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu flori mici galbene; crește prin pășuni și prin pădurile de munte (Potentilla silvestris ). 2. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii sau, rar, albe; crește prin tufișuri, în locuri aride și pietroase (Teucrium Chamaedrys).
20. [DLRLC] SCLIPIT s. n. Sclipire. S-ar fi zis că înseși stelele în sclipitul lor lăcrămează, auzind acest glas înduioșat. GANE, N. II 46. Și orb de-al armelor sclipit, S-alerge soarele-napoi Spre răsărit. COȘBUC, P. I 148. – Variantă: sclipet (C. PETRESCU, C. V. 311) s. n.
21. [Șăineanu, ed. VI] sclipeț m. Tr. Bot. 1. scânteuță; 2. scrintitoare. [Tras din sclipì].
22. [Scriban] sclipéț m. (d. sclipesc). Trans. Maram. Numele unor plante: scînteiuța (primulacee) și scrîntitoarea. V. sclepț.
23. [DOOM 3] sclipeț s. m., pl. sclipeți
24. [DOOM 3] sclipit s. n.
25. [DOOM 2] sclipeț (rar) s. m., pl. sclipeți
26. [DOOM 2] sclipit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL