1. [DEX '09] SCINTILAȚIE, scintilații, s. f. 1. Modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanță fosforescentă sub influența ionizării. 3. (Rar) Scânteiere, sclipire. – Din fr. scintillation.
2. [MDA2] scintilație sf [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~ii / E: fr scintillation, lat scintillatio] 1 (Liv) Scânteiere (3). 2 (Fiz) Iluminare de durată foarte scurtă și de o întindere, practic, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu viteză mare. 3 Impuls luminos de scurtă durată produs la contactul unei particule cu un scintilator, utilizat îndeosebi la detectarea radiațiilor nucleare. 4 Modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă Si: licărire, scânteiere.
3. [DN] SCINTILAȚIE s.f. 1. Emisiune de particule în procesul de dezintegrare a unui element radioactiv. 2. Sclipirea stelelor. [Gen. -iei. / < fr. scintillation, cf. lat. scintillatio – scînteiere].
4. [MDN '00] SCINTILAȚIE s. f. 1. scânteire, sclipire. ◊ iluminare de foarte scurtă durată, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu mare viteză. 2. impuls luminos de scurtă durată produs de contactul unei particule cu un scintilator. 3. sclipirea stelelor. (< fr. scintillation, lat. scintillatio)
5. [DOOM 3] scintilație (desp. -ți-e) s. f., art. scintilația (desp. -ți-a), g.-d. art. scintilației; pl. scintilații, art. scintilațiile (desp. -ți-i-)
6. [DOOM 2] scintilație (-ți-e) s. f., art. scintilația (-ți-a), g.-d. art. scintilației; pl. scintilații, art. scintilațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL