1. [DEX '09] SCHIZOFITĂ, schizofite, s. f. (La pl.) Grup de plante care au ca mod de reproducere diviziunea simplă; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. schizophyte.
2. [MDA2] schizofită sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~te / E: fr schizophyte] 1 (Lpl) Grup de plante care au ca mod de reproducere diviziunea simplă (Schizophyta). 2 (Șls) Plantă care face parte din grupul schizofitelor (1).
3. [DEX '98] SCHIZOFITĂ, schizofite, s. f. (La pl.) Grup de plante care au ca mod de reproducere diviziunea simplă; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. schizophytes.
4. [DN] SCHIZOFITE s.f.pl. Grup de organisme vegetale unicelulare lipsite de nucleu, care se reproduc prin diviziune simplă. [Sg. schizofită. / < fr. schizophytes, cf. gr. schizein – a împărți, phyton – plantă].
5. [MDN '00] SCHIZOFITE s. f. pl. grup de organisme vegetale unicelulare lipsite de nucleu, care se reproduc prin diviziune simplă. (< fr. schizophytes)
6. [DOOM 3] schizofită s. f., g.-d. art. schizofitei; pl. schizofite
7. [DOOM 2] schizofită s. f., g.-d. art. schizofitei; pl. schizofite
8. [DETS] SCHIZO- „diviziune, fisurare, despicare”. ◊ gr. skhizo, ein „a despica, a diviza” > fr. schizo-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. schizo-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct uscat care, la maturitate, se desface în mai multe mericarpii monosperme indehiscente; ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru avînd capul fisurat longitudinal; ~cit (v. -cit), s. n., schistocit*; ~cotilie (v. -cotilie), s. f., multiplicare prin divizare a cotiledonului; ~fazie (v. -fazie), s. f., vorbire incoerentă, confuză, în ciuda înțelegerii cuvintelor, întîlnită în formele avansate de schizofrenie; sin. disfrazie; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup de plante inferioare unicelulare, lipsite de nucleu, care se reproduc prin diviziune simplă; ~frenie (v. -frenie), s. f., boală psihică manifestată printr-o scădere treptată a activității intelectuale, prin inversiune afectivă și printr-un dezechilibru psihic general; ~gamie (v. -gamie), s. f., reproducere asexuată prin diviziunea organismului, specifică unor anelide marine; ~gen (v. -gen1), adj., care ia naștere prin diviziune; sin. schizogenetic; ~genetic (v. -genetic), adj.[1], schizogen*; ~geneză (v. -geneză), s. f., reproducere asexuată prin despicarea celulei sau a organismului în mai multe părți; sin. schizogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., schizogeneză*; ~girie (v. -girie), s. f., malformație cerebrală caracterizată prin separarea parțială a girilor; ~gonie (v. -gonie), s. f., înmulțire pe cale asexuată, prin diviziune multiplă, întîlnită la protozoare și la plantele inferioare; ~id (v. -id), adj., s. m., (individ) caracterizat prin tendința spre izolare și prin predominarea vieții interioare; ~liză (v. -liză), s. f., proces de fragmentare a hifelor miceliene sau a talului filamentos aparținînd unor alge; ~lizigen (~lisigen) (v. lizi-, v. -gen1), adj., (despre spații intercelulare) rezultat prin despicare și apoi prin lichefiere; ~lizogenie (v. lizo-, v. -genie1), s. f., proces de formare a spațiilor intercelulare și a canalelor secretoare glandulare; ~manie (v. -manie), s. f., stare psihotică caracterizată prin autism și dezadaptare față de mediu; ~mer (v. -mer), adj., care se rupe în mai multe părți; ~micete (v. -micete), s. f. pl., microorganisme unicelulare microscopice, la care înmulțirea se face prin diviziune directă; ~petal (v. -petal), adj., cu petale despicate; ~pode (v. -pod), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu picioare despicate. 2. s. n. pl., Ordin de crustacee mici terestre și acvatice, cu picioare bifurcate; ~pter (v. -pter), adj., (despre insecte) cu aripi despicate; ~rexigen (v. rexi-, v. -gen1), adj., (despre spații intercelulare) format prin despicare și rupere; ~stel (v. -stel), s. n., cilindru central separat în fascicule; ~stelie (v. -stelie), s. f., despicare în fascicule a stelului din tulpina unor plante acvatice; ~timie (v. -timie), s. f., constituție psihică caracterizată prin afectivitate slabă și prin tendința de interiorizare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL