1. [DEX '09] SCHINGIUIT2, -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care a fost supus la (mari) suferințe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat, scris sau reprodus incorect; deformat, stâlcit. – V. schingiui.
2. [DEX '09] SCHINGIUIT1 s. n. Faptul de a schingiui. – V. schingiui.
3. [MDA2] schingiuit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 266 / Pl: ~iți, ~e / E: schingiui] 1 (D. ființe; adesea prin lărgirea sensului ori prin exagerare) Torturat2 (1). 2 (Fig; d cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat sau scris, reprodus greșit Si: (rar) schimonosit (5), (reg) scâlciat, stâlcit.
4. [MDA2] schingiuit1 sn [At: DM / Pl: ? / E: schingiui] (Rar) Torturare.
5. [DEX '98] SCHINGIUIT2, -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care a fost supus la (mari) suferințe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat, scris sau reprodus incorect; deformat, schimonosit. – V. schingiui.
6. [DLRLC] SCHINGIUIT, -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. Chinuit, muncit, torturat, bătut. ◊ Fig. Dintr-o crîșmă deschisă s-auzea o vioară schingiuită. EMINESCU, N. 34. 2. Stîlcit, scîlciat, pocit. Frumoasa noastră limbă, căznită și schingiuită astfel. NEGRUZZI, S. I 266.
7. [DEX '09] SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ Fig. A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc. – Schingi + suf. -ui.
8. [MDA2] scăngiui v vz schingiui
9. [MDA2] schingiui vt [At: URICARIUL, IV, 69/5 / V: (reg) ~gui, scăn~, șc~ / Pzi: ~esc, (rar) schingiui / E: schingi1 + -ui] 1 (Fșa) A supune la (mari) suferințe fizice, la chinuri, la cazne trupești Si: a chinui, a tortura, (îvp) a căzni, a munci, (îrg) a pedepsi, (înv) a pătui2, a tescui, (reg) a negăti. 2 (Fig) A pronunța sau a scrie, a reproduce incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), (îrg) a schimonosi (3), a scâlcia, a stâlci.
10. [MDA2] schingui v vz schingiui
11. [MDA2] șchingiui v vz schingiui
12. [DEX '98] SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui.
13. [DLRLC] SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A bate rău, a maltrata, a chinui, a tortura; (învechit) a supune la cazne. Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. REBREANU, R. II 38. Au tăbărît cu toții pe dînsul și l-au schingiuit. CREANGĂ, P. 60.
14. [Șăineanu, ed. VI] schingiuì v. Mold. a tortura: au tăbărît cu toții pe dânsul și l’au schingiuit după placul lor CR.
15. [Scriban] schingĭuĭésc v. tr. (d. schingĭ, ca și ngr. skendzevo [scris skentz-], id.). Chinuĭesc, căznesc, torturez. – Și -guĭesc (Munt.). Rar și șch-.
16. [Scriban] șchingĭuĭésc, V. schingĭuĭesc.
17. [DOOM 3] schingiuit s. n.
18. [DOOM 2] *schingiuit s. n.
19. [DOOM 3] schingiui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, 3 sg. schingiuiește, imperf. 1 schingiuiam; conj. prez. 1 sg. să schingiuiesc, 3 să schingiuiască
20. [DOOM 2] schingiui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, imperf. 3 sg. schingiuia; conj. prez. 3 să schingiuiască
21. [MDO] schingiui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, conj. schingiuiască)
22. [IVO-III] schingiuesc, -giuiască 3 conj., -giuiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL