1. [DEX '09] SCHINGIUIRE, schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; chin, tortură, caznă. – V. schingiui.
2. [MDA2] schingiuire sf [At: NEGRUZZI, S. I, 311 / Pl: ~ri / E: schingiui] 1 (Adesea prin lărgirea sensului ori prin exagerare) Torturare. 2 (Fig) Deformare a cuvintelor, a vorbirii etc.
3. [DLRLC] SCHINGIUIRE, schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; maltratare, tortură, caznă. Schingiuirea țăranilor și a țiganilor făcea parte din obiceiurile zilnice și era o prerogativă a proprietarilor. ALECSANDRI, C. 235. Intri într-o cămară... care servea spre schingiuirea prizonierilor. NEGRUZZI, S. I 311.
4. [DEX '09] SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ Fig. A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc. – Schingi + suf. -ui.
5. [MDA2] scăngiui v vz schingiui
6. [MDA2] schingiui vt [At: URICARIUL, IV, 69/5 / V: (reg) ~gui, scăn~, șc~ / Pzi: ~esc, (rar) schingiui / E: schingi1 + -ui] 1 (Fșa) A supune la (mari) suferințe fizice, la chinuri, la cazne trupești Si: a chinui, a tortura, (îvp) a căzni, a munci, (îrg) a pedepsi, (înv) a pătui2, a tescui, (reg) a negăti. 2 (Fig) A pronunța sau a scrie, a reproduce incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), (îrg) a schimonosi (3), a scâlcia, a stâlci.
7. [MDA2] schingui v vz schingiui
8. [MDA2] șchingiui v vz schingiui
9. [DEX '98] SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui.
10. [DLRLC] SCHINGIUI, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A bate rău, a maltrata, a chinui, a tortura; (învechit) a supune la cazne. Acu nu le mai ajunge că ne schingiuiesc pe noi, încep să ne oropsească și copilașii. REBREANU, R. II 38. Au tăbărît cu toții pe dînsul și l-au schingiuit. CREANGĂ, P. 60.
11. [Șăineanu, ed. VI] schingiuì v. Mold. a tortura: au tăbărît cu toții pe dânsul și l’au schingiuit după placul lor CR.
12. [Scriban] schingĭuĭésc v. tr. (d. schingĭ, ca și ngr. skendzevo [scris skentz-], id.). Chinuĭesc, căznesc, torturez. – Și -guĭesc (Munt.). Rar și șch-.
13. [Scriban] șchingĭuĭésc, V. schingĭuĭesc.
14. [DOOM 3] schingiuire s. f., g.-d. art. schingiuirii; pl. schingiuiri
15. [DOOM 2] schingiuire s. f., g.-d. art. schingiuirii; pl. schingiuiri
16. [DOOM 3] schingiui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, 3 sg. schingiuiește, imperf. 1 schingiuiam; conj. prez. 1 sg. să schingiuiesc, 3 să schingiuiască
17. [DOOM 2] schingiui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, imperf. 3 sg. schingiuia; conj. prez. 3 să schingiuiască
18. [MDO] schingiui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiesc, conj. schingiuiască)
19. [IVO-III] schingiuesc, -giuiască 3 conj., -giuiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL