1. [Șăineanu, ed. VI] schingiu n. tortură: îl omorî în schingiuri; uneltele schingiurilor NEGR. [Turc. ISKENDJÈ].
2. [DEX '09] SCHINGI, schingiuri, s. n. (Înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – Cf. tc. ișkence.
3. [MDA2] schingi1 sn [At: POGOR, HENR. 78/20 / Pl: ~uri / E: tc ișkence] 1 (Înv; mpl) Schingiuire (1). 2 (Îvr; pex; ccr) Unealtă de tortură.
4. [DEX '98] SCHINGI, schingiuri, s. n. (Înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – Cf. tc. ișkence.
5. [DLRLC] SCHINGI, schingiuri, s. n. (Învechit, mai ales la pl.) Schingiuire, caznă. Născoci feluri de schingiuri. NEGRUZZI, S. I 158. Să-l omoare în schingiuri. CONACHI, P. 263.
6. [Scriban] schíngĭ n., pl. urĭ (turc. pers. ișkence, id.) Vechĭ. Pl. Chinurĭ, torturĭ groaznice: a murit în schingĭurĭ.
7. [DOOM 3] schingi (înv.) s. n., pl. schingiuri
8. [DOOM 2] schingi (înv.) s. n., pl. schingiuri
9. [DER] schingi (-iuri), s. n. – Tortură. Tc. (per.) iskence, șikence (Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σϰεντζές. – Der. schingiui, vb. (a tortura; a mutila); schingiuitor, s. m. (călău, zbir).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL